Am făcut o listă cu piese de teatru bune, care ne-au plăcut nouă, care se joacă în stagiunea asta și pe care vi le recomandăm, cu mențiunea că sunt alegerile noastre; nu suntem critici de teatru, ci iubitori de teatru.
Alegem piesele după actori (Richard Bovnoczki – e preferatul meu, așa că poza de mai sus e cu el, Ciprian Nicula, Marius Manole, Antoaneta Cojocaru), după autori (Lucian ar merge doar la piese scrise de autori ruși și americani care au murit de multă vreme), după săli (Maria vrea la teatre independente unde poți să și bei un cocktail fără alcool în timpul piesei).
Așadar, uitați lista cu piese de teatru:
Teatrul Național:
No Man’s Land – cu Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Mihai Călin (joacă toți trei senzațional) e unul dintre spectacolele noastre preferate. E despre oameni pe timp de război.
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții – cu Ciprian Nicula, în regia lui Bobi Pricop. Probabil cea mai emoționantă și spectaculoasă punere în scenă – regie, scenografie, efecte video. E în Top 3 la fiecare din noi3. Neapărat de văzut!
Regele Lear. Mihai Constantin este în rolul principal, iar piesa reapare în repertoriul Teatrului Național la 46 de ani de la montarea care îl avea în același rol principal pe George Constantin, tatăl lui Mihai. Nu e o piesă ușoară, dar merită văzută. Durează vreo patru ore cu pauză cu tot, Maria nu a rezistat până la final, a plecat la pauză, iar eu m-am gândit trei zile dacă mi-a plăcut sau nu.
Dineu cu proști – cu Mălăele și Caramitru. E bun de văzut cu părinții. O comedie ușoară cu actorii din generația veche.
Nebun din dragoste. Ăsta nu este un spectacol de teatru. Este o demonstrație live de actorie, de iubit și de urât, de sperat și de deznădăjduit, de agresat și mângâiat, de râs și plâns. Mai ales de plâns.
ActOrchestra. Nu mergeți la spectacolul ăsta decât dacă vă place să râdeți. Decât dacă ați zis măcar o dată în ultimele trei luni ”Băi, ce dor îmi e de o comedie bună!”. Decât dacă vă place muzica. Decât dacă sunteți dispuși să dați 30 de lei pe o oră de bucurie (sau 16 lei dacă sunteți elevi, studenți ori pensionari).
Regele moare. Mergeți pentru textul lui Eugen Ionescu, pentru Rebengiuc și pentru voi, ca să vă pună pe gânduri un pic. De fapt, ca să vă reamintească să trăiți.
Cursa de șoareci. Este un spectacol clasic cu decor britanic, o poveste polițistă de Agatha Christie. Deci pregătiți-vă să vă așezați pe scaun și să intrați în rolul de polițist, încercând să găsiți criminalul înainte să fie dezvăluit de scenariu.
Toți fiii mei nu este o piesă de teatru. Este o demonstrație live de actorie, de iubit și de urât, de sperat și de deznădăjduit, de agresat și mângâiat, de râs și plâns. Mai ales de plâns.
Pădurea spânzuraților Nu e numai un spectacol care se/te întreabă ”Încotro, România?”, este un show, este o demonstrație de regie, lumini, videomaping, scenografie.
Livada de vișini. În primul rând pentru regie (David Doiashvili) și scenografie (Tamara Kvesitadze, Gabi Albu), dar și pentru actori (Raluca Aprodu, Gavril Pătru, Mihai Constantin)
Teatrul Bulandra:
Mecanica Inimii – cu Marius Manole, Marian Râlea, Maia Morgenstern, spectacol de Chris Simion. Emoționant. De citit și cartea. Și după ce o terminați, să citiți și Cel mai mic sărut pomenit vreodată. Tot de Mathias Malzieu. E în Top 3 piese de teatru la Maria.
Oscar și Tanti Roz – tot un spectacol emoționant de Chris Simion, cu Marius Manole, Oana Pellea și Antoaneta Cojocaru. De citit și cartea. Maria a avut o bună bucată de vreme în care adormea cu audiobook-ul ăsta.
Unchiul Vanea – cu Rebengiuc și Mălăele. Dacă e Cehov, mergem neapărat, că îi place lui Lucian 🙂 Alt audiobook preferat de Maria este cel cu povestiri / nuvele de Cehov. Cred că știe începutul primei povești pe de rost, dar mereu pune CD-ul de la început 🙂
Pescărușul – tot Cehov, un spectacol de Antoaneta Cojocaru. De văzut și Pescărușul de la Comedie. E interesant să vezi aceeași piesă montată diferit. Iar Antoaneta e genială, transmite atâta emoție …
Pisica pe acoperișul fierbinte. Nici nu ne-am dat seama când s-a terminat spectacolul, atât de bun a fost!
Teatrul de Comedie:
Pescărușul – ca să puteți face comparația cu spectacolul de la Bulandra și să vă simțiți cunoscători și ca să o vedeți pe Gianina din Las Fierbinți (Anca Dumitra) în rolul Ninei. Uluitoare schimbarea!
Steaua fără nume – nu doar pentru nostalgici. Frumos, duios.
Micul prinț – cu Dorina Chiriac, cu muzică de Ada Milea. „Foarte bună, genială piesa!” spune Maria, a cărei carte preferată este, desigur, Micul Prinț.
unteatru:
The Sunset Limited – cu Richard Bovnoczki și Șerban Pavlu. Doar cu ei doi, dar nu e nevoie de altcineva în piesa asta. E în Top 3 piese de teatru la Lucian.
Un tramvai numit dorință – e drept că și textul lui Tennessee Williams e genial, dar și actorii aștia joacă bine!
Pescărușul în regia lui Andrei Șerban. Frumos, simplu, emoționant.
Bad Talks de și cu Radu Iacoban, de care m-am îndrăgostit iremediabil. Mergeți să vedeți spectacolul ăsta, vă rog mult!
In a forest dark and deep – cu Tudor Chirilă și Mihaela Sîrbu, regia Iarina Demian. Du-te pentru că vei avea ocazia să stai la 10 cm de Tudor Chirilă. Și după ce te duci pentru un argument atât de stupid, o să fii bucuros / bucuroasă că ai văzut un spectacol foarte bun!
Godot Cafe: (atenție, Godot se mută în casă nouă, deocamdată nu mai au sală)
Dragostea durează trei ani – e drept că l-am văzut tare demult, de fapt, l-am văzut în Lăptăria lui Enache, iar asta spune cât de demult era 🙂 Dar dacă încă se joacă poate să fie o confirmare că nu am râs degeaba. E un spectacol de Chris Simion.
Paravan. Două telefoane – e o comedie regizată de Matei Lucaci-Grunberg. Aș mai vedea și alte spectacole de-ale lui.
Arcub:
Schneider și Schuster – una dintre piesele mele preferate, e în Top 3 la mine. Râzi și plângi cât ține spectacolul. E despre prietenie, război, pace, evrei – totul cu o doză mare de umor.
Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba. Am scris despre el – este probabil unul dintre spectacolele mele preferate din toate timpurile.
Teatrul Mic:
Deșteptarea primăverii – e un spectacol tulburator, răvășitor, care te macină și te consumă. Dar e bun! Cu muzică live, trupa Firma a compus muzica și cântă live în timpul piesei.
Ținutul din miezul verii. Mergeți să îl vedeți măcar pentru că piesa a primit un Premiu Pulitzer, dacă nu pentru regie, scenografie și pentru Andreea Grămoșteanu.
Teatrul Odeon:
Tipografic. Majuscul. M-a impresionat foarte, foarte mult. L-am evitat multă vreme știind că este un spectacol despre istoria recentă a României, lucru care nu mă atrăgea, dar când mi-am făcut curaj, m-a umplut de emoție!
Teatrul de artă:
Dureri fantomă. E de văzut pentru textul lui Vasili Sigarev, pentru regia lui Bogdan Budeș și pentru actorul George Constantinescu.
Constelații. Doamne, ce text, ce piesă! Mergeți să vedeți spectacolul! Ioana Barbu și Marin Grigore joacă bine niște roluri grele! O să vă placă sigur!
Când timpul stă pe loc. E un text de Donald Margulies (am mai văzut de el Băiatul din Brooklyn), în regia lui Bogdan Budeș (Dureri fantomă, Și veni bărbatul la femeie), cu Andi Vasluianu și încă trei actori – toți joacă foarte firesc.
Point:
1000 de motive cu Florin Piersic Jr., în regia lui Horia Suru. Foarte bune toate – textul, interpretarea, regia – merită să vă duceți să o vedeți.
Teatrul Excelsior:
Fluturii sunt liberi Mergeți să îl vedeți, e frumos, e emoție pură, o să vă dea o stare de bine indiferent dacă sunteți abia îndrăgostiți, dacă fluturii din stomac v-au plecat demult sau dacă suferiți.
Familia Addams – am scris despre el, neapărat de văzut.
Teatrul Metropolis:
Pentru o mai bună înțelegere Textul este de o măiestrie rară, e ca și cum Mimi Brănescu ar fi venit la Cosâmbești și ar fi înregistrat discuțiile din curte de la ai mei. În rolul mamei o să poți identifica fooooarte ușor mame, bunici, mătuși din familia ta. Textul e bucată de viață din România zilelor noastre, adusă pe scenă.
Melcul. Pentru textul Liei Bugnar în primul rând, dar și pentru actori. Eu am văzut cu Maria Obretin, nu cu Maia Morgentern și mi-a plăcut mult!
Amadeus. În spectacolul ăsta l-am descoperit pe George Costin și de atunci îl tot caut pe afișe.
Ultimii. Îl iubesc pe Mimi Brănescu. Eu când mă fac mare, vreau să mă fac Mimi Brănescu. Până atunci, vreau să văd toate spctacolele lui.
Zbor deasupra unui cuib de cuci. Îmi plac regizorii care folosesc toate talentele actorilor – e unul bun la pantomimă, pune-l să mimeze ceva, e altul bun la cântat – lasă-l să cânte! Aici e cu cântat și e bine!
Un tramvai numit dorință. Emilia Popescu, Gavril Pătru, Mirela Oprișor fac niște personaje foarte credibile.
Green Hours:
Fata din Curcubeu. E probabil spectacolul la care am auzit cele mai multe suspine din sală. Textul Liei Bugnar are alternanța perfectă de scene amuzante și scene dramatice, face din tine ce vrea el, scoate de la tine toate emoțiile, chiar și pe alea pe care uitasei să le mai simți. Ilona Brezoianu pare făcută pentru rolul ăsta, este regina periferiei și regina plânsului cu muci și regina accentelor pe cuvintele potrivite (”filmul PE care l-am văzut”).
Teatrul ACT
Stage Dogs cu Florin Piersic Jr. și Marcel Iureș. E demonstrație de actorie.
O intervenție cu Ana Ularu și Lucian Iftime. Vi-l recomand pentru tot – text, actori, regie.
Teatrul Nottara
Vestul Singuratic – cu Florin Piersic Jr., Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu.
Institutul Goethe
Tristețe & Melancolie – cel mai amuzant spectacol despre depresie. Mihai Smarandache si Nicoleta Lefter sunt atât de firești!! Am văzut spectacolul în varianta spectacol-lectură, de-abia aștept să îl aducă Bobi Pricop în varianta finală!
Apollo 111
Psycho. Regia – Iris Spiridon, cu Istvan Teglas, Vlad Bîrzanu și alții. E un tribut adus lui Alfred Hitchcock.
Alte spectacole, mai degrabă itinerante:
Apolodor și Insula de Ada Milea – pentru creativitate, bucurie și starea de bine pe care ne-o dă Ada Milea de fiecare dată când o ascultam. Suntem toți 3 fani!
Fă-mi loc, cu Marius Manole și Medeea Marinescu. E un spectacol ușor, de relaxare, dar dacă asta cauți, du-te fără griji!
Pianul cu poeme Spectacolul e după cum îi spune numele – un recital de muzică clasică și poezie. La pian este Ioana Lupașcu, iar de poezii se ocupă Daniela Nane.
De ce tocmai tu? Asta, ca să nu ziceți că nu recomand și comedii! 🙂 E tare simpatic spectacolul – o comedie romantică.
Căpcăuni – mamă, cum e spectacolul ăsta!! Este despre homosexuali și ce simt ei, prin ce trec ei atunci când îi respinge societatea, familia. Din păcate, nu prea se joacă în România, promit să vă anunț dacă aflu că se mai joacă.
Cam astea sunt piesele noastre preferate de teatru din București, sper că nu am uitat niciuna importantă. Dacă vreți să ne recomandați și spectacolele care v-au plăcut vouă, am fi foarte bucuroși!
Aici puteți să citiți și articolul despre 161 de recomandări de romane dragoste.
PS important: piesa de teatru este textul scris de dramaturg, spectacolul de teatru este ceea ce vedem pe scenă. Din motive de SEO, pe blogul ăsta o să folosesc ambele variante, dar o să repet cât de des pot explicația asta 