Doamne, în câte moduri m-a atins spectacolul Când timpul stă pe loc de la Teatrul de artă, în regia lui Bogdan Budeș!
În primul rând, aceasta nu este o cronică de teatru, ci o mărturisire strâns legată de textul piesei și de spectacol, deopotrivă.
Avem două cupluri în piesă – unul este format dintr-o tipă, fotograf de război și iubitul ei, jurnalist, corespondent de război. Ei doi sunt împreună de opt ani și abia s-au întors dintr-o zonă de conflict, el cu traume psihice, ea destul de avariată de o mină. Al doilea cuplu este format recent, el are vreo 50 de ani, este editorul revistei la care lucrează cei doi, ea are jumătatea vârstei lui și vine dintr-o altă lume, din PR. Ba nu, din EP! Unde PR înseamnă Public Relations și EP – Event Planning 🙂
Acum, eu am fost ziaristă, am vrut să fiu corespondent de război, ba chiar am făcut un curs pentru asta la MApN, la reviste am lucrat, cu fotografia mă tot joc și tot încerc să învăț și, ce credeți, sunt în PR și EP 🙂
8 lucruri despre mine pe care nu le-am mai spus niciodată.
Cu alte cuvinte, m-am regăsit în toate personajele din spectacolul Când timpul stă pe loc, chiar dacă tipele sunt puse în poziții antagonice, una e curajoasă, încrâncenată, profundă, pasionată de jobul ei important, cealaltă e o fată simplă cu bucurii simple, aș spune superficială, dar nu e chiar așa, pentru că ea știe că are lacune și are de vreo două ori câteva profunzimi care te pun pe gânduri.
Mi-a plăcut mult spectacolul, mult de tot și vi-l recomand chiar dacă nu aveți niciuna din preocupările personajelor. E o bucată de viață acolo. Și e fix ca în viață, toți cei patru actori joacă foarte bine, e genul ăla de interpretare normală, nu declamativă, își intră în personaje și în scene foarte ușor. La un moment dat, Andi Vasluianu avea o scenă în care bea și noi, eu și Lucian, stând în rândul doi, am fost convinși că lichidul din sticlă lasă urme pe pahar fix ca alcoolul, nu ca un lichid colorat. Și Andi tot bea, cu guri mari, ceva ce părea whisky și se îmbăta văzând cu ochii. Na!, îmi zic în gând, să vedem cum duce spectacolul mai departe! Ei bine, scena următoare se întâmpla la câteva zile distanță, iar Andi era fresh și pe poziții. Ne-a păcălit!
Citește aici care sunt cele mai vândute spectacole de teatru din București.
Foarte buni și Mihaela Sîrbu, Dorin Andone, Diana Roman.
Mihaela Sîrbu a primit premiul Cea mai bună actriță în rol principal pentru acest rol la Undercloud 2018, iar Andi Vasluianu a avut o nominalizare.
Regizorul Bogdan Budeș e un tip de urmărit. Noi am mai văzut până acum în regia lui ”Și veni bărbatul la femeie” și ”Dureri fantomă”. ”Dureri fantomă” este, de altfel, primul spectacol al unui teatru independent românesc care a luat marele premiu la un festival internațional.
Autorul textului Donald Margulies a primit în 2000 Premiul Pulitzer pentru dramaturgie.
Mergeți să vedeți pe 16 septembrie spectacolul Când timpul stă pe loc la Teatrul de Artă! Merită!