Nebun din dragoste nu este o piesă de teatru. Este o demonstrație live de actorie, de iubit și de urât, de sperat și de deznădăjduit, de agresat și mângâiat, de râs și plâns. Mai ales de plâns.
Este un spectacol care intră rapid în topul preferatelor noastre.
Piesa o găsiți la Teatrul Național, iar textul îi aparține lui Sam Shepard. Tipul, american, trăiește încă, este și dramaturg (a luat un Premiu Pulitzer) și scenarist, și actor, și regizor.
În spectacol apar Diana Cavallioti, Gavril Pătru, Mihai Călin și Ioan Andrei Ionescu. Rar (dacă nu cumva niciodată) am văzut o piesă de teatru în care să mă bucur în mod egal de fiecare actor. De fiecare lacrimă a Dianei – și plânge nu glumă! De fiecare răzvrătire a lui Gavril (era să zic de fiecare mușchi, dar nu ar fi frumos să vorbim despre cum arată omul, când subiectul este de fapt, talentul lui)! De fiecare gest făcut de Mihai Călin – are puține replici, dar stă pe scenă toată piesa și știm că asta e greu! De fiecare mirare a lui Ioan Andrei Ionescu. Este delicios!
Am fost la spectacol cu Maria, așa că uite aici părerea ei:
”Exact înainte de spectacol îmi căutam o actriță preferată și acum am găsit-o. Toată lumea a jucat feeric, dar personajele mici erau atât de geniale! Mă uitam uneori la Tatăl (Mihai Călin) doar pentru gesturile lui, chiar dacă nu avea replici. În toată piesa mi s-a părut că gesturile nu erau ale persoanelor, ci ale personajelor.”
Eu mă uitam la spectacol și simțeam cum îmi curg lacrimi pe obraji.
Sunt la piesa asta cu Maria. Textul e despre o iubire care acaparează, care ia în stăpânire, care consumă și umple, care golește și răvășește. Dar e o iubire greșită, nepotrivită. Și îmi dau seama de două lucruri. Că eu nu o să mai simt niciodată nici fluturi în stomac, nici deznădejdea așteptării și nici furia absenței. Și că Maria se apropie de vârsta asta. Mi-o imaginez pe ea nebună din dragoste, consumându-se, suferind și iubind complet. O văd în același timp bucurându-se și dansând fericită după vreo întâlnire. N-am nicio idee dacă o să știu să îi dau sfaturile cele mai bune, dar m-aș bucura să vină la mine și cu veștile bune, și cu gândurile negre. O să fiu acolo și o să îi aduc aminte că e important să fie fericită, că e important să fie un om bun și că între timp e foarte important să iubească, chiar dacă asta uneori vine la pachet cu emoții care sfâșie. Și o văd mai apoi liniștită, cu Lucianul ei, echilibrată și așezată, iubind frumos, iubind duios.
Nebun din dragoste. Teatrul Național. De văzut!