Știu unde puteți să găsiți o oră de fericire

actorchestra

Nu citiți textul ăsta decât dacă vă place să râdeți. Decât dacă ați zis măcar o dată în ultimele trei luni ”Băi, ce dor îmi e de o comedie bună!”. Decât dacă vă place muzica. Decât dacă sunteți dispuși să dați 30 de lei pe o oră de bucurie (sau 16 lei dacă sunteți elevi, studenți ori pensionari).

Atât costă biletul la ActOrchestra, unul dintre foarte puținele spectacole pentru care aș zice ”dacă nu vă place, vă dau eu banii înapoi”.

Dacă vreți să citiți care sunt piesele noastre preferate de teatru, pe care le găsiți și în stagiunea asta, citiți aici.

Se joacă la Teatrul Național, dar nu e chiar un spectacol de teatru, e o combinație de teatru, muzică și pantomimă. E un talent show, de fapt, e un show cu talentați. Sunt trei actori, Petre Ancuța, Florin Călbăjos și Emilian Mârnea, care cântă la vreo 20 de instrumente. Atât. Și e suficient să râzi o oră.

Câteva lucruri:

  1. N-am idee cât de buni muzicieni sunt cei trei, dar sunt experți în a transmite bucurie de câte ori iau în mână un nou instrument. Mi-au amintit de tipul din Symphactory Orchestra, am scris despre el aici.
  2. Înainte cu o seară îi văzusem în Angajare de clovn, tot la TNB, dar de la spectacolul ăla am plecat rece. Nu l-aș fi ținut minte pe niciunul dintre ei și nu v-aș fi recomandat să vedeți spectacolul, deși e o producție complicată – artiști de circ, pitici, uriași, dresaj de câini, acrobați, baloane de săpun, schimbarea sălii în pauză din tip italian în arenă… Mă rog, divaghez…Ce voiam să spun este că se vede treaba că uneori nu e nevoie decât de o sală mică, 20 de instrumente și 3 actori liberi să facă ce le place ca să iasă un spectacol plin de ”fericire bucuroasă”, cum ar fi spus Maria când era mică.
  3. Când am văzut eu spectacolul, în sală era un copil de 4 ani jumate (l-am întrebat la final) care a râs tot timpul. Nu știu altă dovadă mai clară că spectacolul e bun decât râsul unui copil de 4 ani, genul ăla de râs pe care poți să îl pui sonerie la telefon, urmat de râsul unei doamne din fața mea, care avea probabil 70 de ani. Deci luați-vă copiii și părinții și mergeți să vedeți râdeți la ActOrchestra! Se mai joacă pe 1 și pe 10 martie.

Spectacolul este regizat de Horia Suru. Dacă nu ați văzut deja, mergeți și la 1000 de motive, tot în regia lui, cu Florin Piersic Jr. la Point.

PS: Nu vreau să scad nivelul de entuziasm cu care am scris textul ăsta, dar recunosc că e posibil ca spectacolul să mi se fi părut atât de bun și pentru că l-am văzut alături de Richard Bovnoczki, actorul meu preferat. Cât de norocoasă să fiu și eu?!