Raluca și Oliver de la Crama Bauer: Vinul este nu doar un produs natural, ci și cultural. [podcast și interviu scris]

Raluca si Oliver Bauer

Oliver Bauer este un enolog german – face vinurile pentru Stirbey, dar și pentru Crama Bauer. S-a stabilit la Drăgășani după ce s-a îndrăgostit și căsătorit cu o buzoiancă, Raluca. Au o poveste frumoasă și știu să o povestească foarte bine, iar Oliver chiar este un personaj în toată puterea cuvântului – are carismă, umor, replici pline de cuvinte românești savuroase. Eu cred că trebuia să fie oltean de la bun început, dar s-a născut din greșeală în Germania. 

credit foto: Alina Iancu

Le-am luat un interviu, o să vă placă până și modul în care Oliver vorbește românește, puteți asculta în varianta de podcast (audio) aici:

și pe:

Aici aveți câteva declarații din interviu:

(despre prima impresie) Când am venit prima dată în România am avut un șoc cultural, a fost complet altceva. Am fost puțin depășit. Aveam clișee în capul meu, am fost plin de prostii în cap, fără să știu măcar o singură chestie adevărată despre România, doar clișee și stereotipuri. Mi-aduc aminte de domnul Puiu, taximetristul care m-a adus de la aeroportul din Sibiu în Drăgășani cu un Tico într-o oră și 40 de minute. În Germania, un Tico nu ar fi considerat nici măcar o mașină, dar taxi!  Când am văzut prima cărută din viața mea, l-am întrebat pe domnul Puiu Mai aveți multe din astea? și atunci el s-a pornit să îmi povestească, să turuie. Asta m-a impresionat – lumea nu era atât de serioasă ca în Germania. Când am urcat prima dată pe deal la Drăgășani, a fost clar că lipsesc banii, că lipsește organizarea, dar potențialul s-a văzut de la prima vedere – bogăție de natură! Floră și faună foarte, foarte bogate…

(despre România vs. Germania) Noi în Germania suntem super puși la punct, organizați, din punct de vedere tehnic totul e perfect, dar lipește puțin sufletul, iar asta se vede și în vin. Nu trebuie să ai doar iarbă și viță în vie, trebuie să ai, dacă se poate, zeci și sute de plante în vie, pentru că asta dă și diversitate, și complexitate vinului.

(despre ospitalitatea românilor) Asta e ceva absolut fenomenal în țara asta – nu cred că a fost vreo situație în care mie mi-a fost foame. Oricând intru în vreo curte de român, vreo 2-3 suflete își pierd viața. Se duce cineva cu un cuțit, taie un pui, o găină, doar să aibă Neamțu ceva de mâncare.

(despre începutul lui Bauer.) Primul vin de la Crama Bauer a fost în 2010. Nu am avut nici sticle, nici dopuri. Dacă bea lumea vinul ăsta, spune că este falsificat, pentru că eticheta e cu Bauer., iar dopul e Prince Stirbey.

(despre furat) Eu la început m-am întrebat de ce toată lumea mănâncă fructe și chestii ce cresc pe câmp crude, nuci, corcodușe… Mi se întoarce stomacul când văd cum mănâncă unii corcodușe crude și spun Mmmm, vitamina C! Pe dracu, nu e vitamina C, pur și simplu nu e copt. Dar apoi mi-am dat seama, dacă lași fructul să se coacă cum trebuie, atunci s-a dus, s-a mâncat sau s-a furat!

(despre furat – din vie, de data asta) Aici vine lume cu căruța și cu oameni mulți, și cu bețe de lemn, în Germania intră noaptea cu combine de recoltă. Adică, până și furtul în Germania e mai mult mai performant decât aici. Acum 2 ani, în Germania s-a furat într-o singură noapte 70 de tone dintr-o vie foarte cunoscută cu o combină de recoltă.

(Raluca despre turismul viticol) Și la Stirbey, și la Crama Bauer, am început să primim tot mai mulți turiști. Numărul meu de telefon e și pe site, și pe fiecare sticlă de Stirbey sau Bauer, (0757098940), mă puteți suna, facem o programare. Mai ales în timp de vară, toamnă, când e frumos afară, sunt foarte multe solicitări, să nu fiți dezamăgiți dacă la un moment dat spun Îmi pare rău, nu am cum să vă mai primesc. Sunt deja mulți turiști care au început să vină. Deci se face o programare, stabilim de comun acord ce se întâmplă, dacă facem un tur al cramei cu degustare de vin, dacă facem și ceva de mâncare, și trebuie să precizez că noi nu avem restaurant, ce facem este în primul rând este degustarea de vin și după aia mai facem și ceva de mâncare. Primim grupuri între 5 și maxim 20 de persoane. Noi nu avem pe cineva angajat să facă degustările, le facem noi doi. Începem și le povestim despre tot ce înseamnă vinificație, povestea noastră, cum am ajuns să facem vinuri, care e filosofia fiecărei crame în parte, de multe ori ne dăm seama că nu vorbim doar despre vinul nostru, ci și despre vin în general – cum se ține paharul, cum se miroase un vin, ce căutăm la un vin, asocieri vin-mâncare. Până la urmă, noi nu suntem producători de vin, ci iubitori de vin și ne place să transmitem că vinul să devină life-style. (Intervine Oliver:) Noi vrem ca vinul să nu mai fie doar un produs natural, ci cultural. 

Apropo de turismul viticol, dacă vă încântă ideea, aveți aici doua site-uri foarte, foarte bune: revino.ro și crameromania.ro 

(despre fine dining vs. slană) Un alt caracter al românilor, foarte adorabil, este sinceritatea. Chiar dacă te lovește ca un pumn în stomac, trebuie să accept asta. Trebuie să vă imaginați: tu stai două zile în bucătărie și o zi de eveniment, gătești 3-4 ore pentru 12 oameni 5-6 feluri de mâncare, și când ești transpirat și obosit, dar foarte fericit că a ieșit bine, toată lumea te laudă, vrei să stai și tu la masă să bei un pahar de vin, dar îți dai seama că ceva lipsește. Lumea devine un pic mai agitată, dar nu vrea să plece, nimeni nu s-a săturat, vrea să petreacă în continuare, mai e vin, și acuma ce facem? Și atunci, soția mea iubită a scos un kilogram de slană, niște cepe și un borcan de zacuscă. Și dacă atunci, după 4 ore de mâncare, arunci un Kg de slană pe masă și vezi cum încep ochii să strălucească, cum se bucură lumea!… Poți să faci ditamai degustarea, să investești ani de zile în educație, și după aia vine o salată de vinete, iar clientul spune Uite, vinul a fost bun, dar salata de vinete a fost un vis!!

(despre obiceiuri proaste la români – mai ales la angajați) E foarte dificil să critici un român, mai ales un angajat. Chiar dacă a stricat ceva, în loc să se dea măcar puțin cu capul de pereți, măcar pentru momentul respectiv, crește pieptul și spune Bă, dacă vorbești așa cu mine, nu mai vin! Și chiar așa fac, nu mai vin! Nu există disponibilitate pentru critică, iar critica este necesară ca să evoluăm. Și un pic, lipsa de bun simț.

(despre obiceiuri proaste la români – mai ales la clienți) Mai ales la început, avem tot felul de clienți, Dl. Pofesor, Dl. Doctor… Cu atitudine de rege… Asta e ceva ce eu nu suport. Dacă vine la mine un domn FOST profesor cu anturajul lui și crede că e mare brânză, dar el nu face decât să pută, nu mă impresionează cu absolut nimic. Titlul la mine cu înseamnă absolut nimic. Bauer înseamnă fermier sau țăran și eu mereu spun că sunt mândru că sunt țăran. Dacă uneori am mâinile murdare, nu e niciun pic de problemă pentru mine. Cine intră la noi în casă, poate să își lase titlurile la garderobă.

Dacă vrei să mai asculți și alte podcasturi din seria asta, ai aici unul cu Andreea Esca și aici unul cu Ilona Brezoianu