Azi e ziua lui Lucian Ioniță. Lucian al meu, adică. Împlinește 48 de ani. Așa că i-aș face o fișă de personaj.
Lucian este probabil omul care spune cel mai des, dintre toți oamenii pe care îi cunosc, chestii precum ”viața e frumoasă”, ”uite ce viață bună avem!”, ”uite ce bine e!”, ”sunt binecuvântat”. De câteva ori pe zi de des!!
Din aceeași categorie, de câte ori vine vorba de vârsta lui, de îmbătrânire etc., spune zâmbind ”ușurel trecui prin lume”. E un vers dintr-un cântec de muzică populară, care i-a plăcut lui pentru că e fix despre gândul ăsta că viața e frumoasă și că Uite, ce noroc să am așa o viață!
Cântă tare prin casă în fiecare dimineață. În fiecare dimineață! Tare! De obicei cântece patriotice (!!!! 🙂 ) și cântece de la Cenaclul Flacăra. Uneori, dacă plecăm în grabă de acasă și ajunge necântat la birou, cântă la birou.
Seara se așază pe canapea cu un vin în pahar (”Doamne, ce vin bun!”), deschide tableta (”Uite ce tabletă frumoasă am!”) și fie urmărește canale de YouTube despre tehnologie, fie ascultă muzică – Dire Straits, Pink Floyd, Cenaclul Flacăra, Tudor Gheorghe, Liviu Vasilică, Taraf de Haidouks, Caliu și mai nou surorile Osoianu.
E autodidact, a învățat foarte multe de pe YouTube în ultimii ani.
Are multe jucării – cele mai noi telefoane, laptopuri, tablete, dronă, cameră 360, GoPro nu știu de care, monopiede, trepiede, camere video pe care și televiziunile și le-ar dori, lumini, lavaliere, microfoane șmechere, mixere de montat audio și video… Multe! Și se bucură foarte tare de ele!
Face jocuri de cuvinte foarte inspirate.
Face toate casierele să zâmbească, oricât de obosite sau plictisite ar fi.
Nu poate spune ”nu”. Dacă îl întreb ”Mergem la un concert, Lucian?”, el zice ”Da. Și putem să stăm acasă, să gătim ceva bun și să stăm liniștiți.”
Are tatuat pe mână ”Be Here Now”. Și mai are un tatuaj, un trandafir, cel mai ieftin tatuaj pe care l-a putut face când a fost în America. A lucrat în construcții trei luni în Georgia și voia o amintire de acolo.
A început trei facultăți (fizică, ceva informatică la ASE și jurnalistică), la primele două a făcut câțiva ani, pe ultima a terminat-o, deși nu și-a dat licența niciodată.
Este unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care îi cunosc.
A fost jurnalist sportiv, apoi director de marketing pentru reviste, apoi publisher, apoi director general de trust de presă, acum se numește ”digital enthusiast” și vrea să facă din canalul Pacientul 2.0 cea mai cunoscută sursă video de educație pe sănătate.
Îi place Delta. Și apa, de orice fel. Bine, nu în pahar, v-am spus, în pahar îi place vinul roșu sec. Și îi plac bărcile – nu de fițe, ba dimpotrivă, cât mai pescărești, ”de aluminiu, să fie ușoară și să aibă loc pe mijloc să punem un cort să dormim pe lacuri”.
Scrie, pictează și mai ales desenează foarte frumos. Îi plac impresioniștii și are mereu discuții cu Maria când mergem la muzee despre cum pică lumina, despre ce tehnică de pictat a folosit artistul aici etc.
De câte ori ne certăm îmi spune că ”noi o să îmbătrânim împreună” și că e ok să avem discuții, dar trebuie să avem în cap mereu că e doar o discuție, ”noi o să îmbătrânim împreună”.
La mulți ani, bebe! Știu că ai tot ce vrei. Îți doresc să rămână așa!
foto: Vlad Hurduc