De ceva vreme mă tot gândesc că prietenii mei ar merita niște portrete, că sunt cu adevărat niște personaje!
Și dacă tot e ziua lui Carmen azi, o să încep cu ea, iar seria asta, de va fi să fie o serie, o să se numească Fișă de personaj.
Carmen e așa: Iubește România. A făcut o listă scrisă de mână pe care a prins-o cu un pin într-un stâlp din biroul nostru de la mansardă – „De ce ne place România?”. A întrebat mai mulți prieteni și a notat răspunsurile ei și al lor pe lista aia.
Ne ceartă când stăm pe telefon și suntem în gașcă.
Știe toate desenele animate si toate poveștile. Uneori, când nu poate să doarmă (mă rog, asta e de acum câțiva ani, când nu avea doi copii, acum poate să doarmă, dar nu are când), îl roagă pe Miki, soțul ei, să îi spună povești. Dar adevărate, nu inventate – câți mai știți probele lui Făt Frumos în încercarea lui de a o salva pe Ileana Cosânzeana? Odată, tot înainte de fete, Carmen a venit la birou obosită și când am întrebat-o ce a pățit, mi-a zis că a stat până la 3 dimineața vorbind cu Miki despre istoria României. Așa e ea!
La birou vine mereu cu întrebări de genul Dacă s-ar inventa teleportarea, ai încerca printre primii? Dacă ai avea o coadă, ce fel de coadă ai vrea? Stufoasă și în sus sau fără par, lungă și în jos? Și de aici, dă-i discuții! Dorința mea este să înregistrez discuțiile astea și să fac un podcast cu ele.
Lucrăm împreună de vreo 11 ani. La interviul de angajare mi-a zis că habar n-are ce e ăla PR și, printre altele, că la un alt interviu de angajare a adormit în sala unde aștepta să intre 🙂
O înnebunesc cafenelele și baristas – „Nu mai face nimeni cafea în ziua de azi, zice. Doar espresso, capuccino, flat white. Cafea, eu vreau cafea!”
Are un talent adevărat de a face oamenii să intre în vorbă cu ea – taximetriștii, oamenii din stațiile de autobuz, toți intră cu ea în vorbă și îi spun poveștile vieților lor.
Numără câte mașini Porsche, Lamborghini, Ferrari, Mustang și Maserati vede într-o zi în București. Cred că recordul a fost de 8. Ne ține la curent.
Are o listă cu nume bizare, de pildă ginecologul Venerius Popescu, Samurai Broscoi sau Kevin Șorici.
Suna la Enel când vede lumini aprinse pe străzi ziua în amiaza mare.
Știe ce cântec se aude înainte de Shazam. Am făcut odată un concurs și ea împreună cu fratele ei l-au bătut la funduleț pe Nea Shazam.
Adoarme ultima la toate petrecerile, deși dansează cel mai mult. Când facem foc de tabară la ea la Sohodol sau stăm noaptea cu gașca, cântă (și știe toate versurile) cântece de la Liviu Vasilică, Tudor Gheorghe, Maria Tănase, Metallica, Phoenix, Vama Veche. Ascultă rock și muzică clasică.
Și-a tatuat pe mână ”Omnia mea mecum porto” (Tot ceea ce am duc cu mine).
Și ca să înțelegeți cam cât de interesantă o văd eu pe Carmen, unul dintre primele personaje inventate de mine pentru o piesă de teatru (care va avea chiar azi primul spectacol lectură) este inspirat de ea și îi poartă numele.
La mulți ani, Carmen! Mare noroc pe mine să te am prin preajmă!