Delirium nu este plictisitor

delirium

Delirium este un spectacol de teatru, în regia lui Vlad Massaci, care se joacă la Odeon. A avut premiera în aprilie, dar eu am apucat să îl văd abia azi. La un moment dat, în timpul spectacolului, un personaj îi explică altuia ce este ”apofaza”. Apofaza este atunci când explici ceva prin ceea ce nu este. Așa că uite aici este (nu) este Delirium:

(foto: Adi Bulboacă)

  1. Delirium nu este un spectacol la care să apuci măcar vreo secundă să te plictisești. E acțiune după acțiune, emoție după emoție. Bravo, Vlad Massaci!
  2. Delirium nu este după Frații Karamazov de Dostoievski, cum poate ai citit pe internet, așa, pe diagonală. Delirium este după Delirium de Enda Walsh, adică este viziunea lui Walsh (dramaturg irlandez cu multe premii la CV) asupra romanului rus. Deci dacă te gândești că mergi la Odeon și te așezi în sala frumoasă, cu scaune din catifea roșie, să vezi un spectacol clasic făcut după un text rus, o să ai două surprize: 1. spectacolul se joacă în Sala Studio (deci nu în Sala Majestic) și 2. vei vedea o montare modernă a unui text irlandez.
  3. Delirium nu este un spectacol comod, dacă nu ai mintea deschisă. Cum ar zice maică-mea, ”are un pic de nebuneală”. Dar cât e de frumos!! Cât sens au toate ”nebunelile”!
  4. Delirium nu are un decor previzibil. Adrian Damian e unul dintre scenografii mei preferați (O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, Alcool, Iarna). E plin de simboluri, toate detaliile au sens, m-am simțit ca la un tresure hunt – mă uitam pe scenă după comori ascunse. Foarte deștept!
  5. Delirium nu este un spectacol cu actori slabi sau cu unii care să îți placă și alții nu chiar! Singurele diferențe pe care o să le faci (presupunând că ești femeie, ca mine) vor fi că de Mihai Smarandache o să te îndrăgostești, pe Alexandru Papadopol și pe Vlad Bîrzanu o să vrei să ți-i faci prieteni, iar pe Cezar Antal și Marius Damian o să vrei să îi ai aproape la următorul chef la care mergi. Și-o să-ți placă și de fete – Meda Victor și Sabrina Iaschevici.

Așa că da, Delirium intră fără probleme pe lista cu spectacolele noastre preferate de teatru.

PS: Ți-am mai spus, dar îți mai spun o dată, mai ales acum, că am intrat la Masterul de Scriere Dramatică de la UNATC: pentru oamenii ăștia din teatru e foarte important să faci distincția dintre piesa și spectacolul de teatru! Piesă e textul scris de dramaturg, spectacol este ceea ce vedem la teatru. Din motive de SEO, pe blogul ăsta o să folosesc ambele variante, dar o să repet cât de des pot explicația asta 🙂