Azi am văzut Belfast, eram doar eu și Lucian în sală și mi s-a părut atât de nedrept! Ăsta nu e un film de săli goale! N-are cum!
Uite aici 10 motive pentru care merită să vezi Belfast:
- Pentru poveste, pentru toate emoțiile pe care ți le aduce. Scenariul e scris de Kenneth Branagh, care e și regizorul filmului. Și e și actor – a jucat în Harry Potter, Dunkirk, Warm Springs, Tenet, Moarte pe Nil etc. Povestea filmului e evident ruptă din viața lui – citesc acum că tatăl lui era tâmplar (ca în film) și că pe când el avea 9 ani, familia lui a plecat din Irlanda de Nord în Anglia (ca în film). Kenneth Branagh este prima persoană care a fost nominalizată la Oscar în șapte categorii diferite de-a lungul carierei sale: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor într-un rol principal, Cel mai bun actor într-un rol secundar, Cel mai bun scenariu original, Cel mai bun scenariu adaptat, Cel mai bun scurtmetraj live action. (Detalii picante despre Kenneth Branagh: relația lui extraconjugală cu Helena Bonham Carter în timpul filmărilor la Mary Shelley’s Frankenstein a grăbit divorțul de soția de atunci, Emma Thompson, în 1995.)
- Pentru că filmul a luat un premiu Oscar (cel mai bun scenariu original) și a fost nominalizat la alte 5 categorii.
- Pentru actori. Pentru Jude Hill, puștiul din rolul principal, pentru Caitriona Balfe (poate o știi din Outlander, tare frumoasă femeie!), pentru Jamie Dornan (cum care Jamie Dornan? The 50 Shades of Grey Jamie Dornan, doar că acum e un tată de familie, tâmplar, frumușel, dar nu pervers), pentru Judi Dench și Ciarán Hinds și toate scenele cu ei doi care te fac să vezi ceva frumos în bătrânețe.
- Pentru personaje. Doamne, ce personaje a creat omul ăsta! Le iubești pe toate, pe fiecare în parte.
- Pentru mii, milioane (sau câte cadre or fi fost) demne de fotografii de artă. Te uiți la fiecare scenă și n-apuci să zici „Doamne, ce cadru frumos, ce mișto e filmat!”, că vine următorul și următorul și următorul… (las la finalul articolului câteva fotografii / stop-cadru din film + una cu regizorul & puștiul din film).
- Pentru acel alb-negru atât de clar și frumos. Și necesar în acest film!
- Pentru atât de multe replici bune: „Irlandezii au fost născuți să plece. Altfel, restul lumii nu ar avea pub-uri”, „Dacă nu te înțeleg, înseamnă că nu te ascultă. Și asta e problema lor.” Și altele. Multe! Bune rău!
- Pentru muzică.
- Pentru cât e de actual. Când a luat premiul Oscar, Branagh a spus că povestea e despre „căutarea speranței și bucuriei în fața violenței și pierderii”.
- Pentru dedicația de la final, care m-a țintuit în scaun.
Mergi să îl vezi! Mergi pe mâna mea! O să îți placă!
Dacă vrei să mai citești, aici ai un articol despre prețurile la cinematografele din București, aici ai un text despre un alt film care mi-a plăcut mult, Blue Jay, e pe Netflix, iar aici ai un podcast cu un actor de film, Iulian Postelnicu.
