Poate sunteți în căutarea unui restaurant turcesc pentru o cină în familie sau poate pur și simplu vi s-a făcut dor de Istanbul, de un kebap făcut ca la el acasă, la jar, cu carne picantă de vită și berbecuț și cu legume proaspete alături. Dacă da, atunci citiți aici cum ni s-a părut nouă la Turquoise Restaurant, de pe bulevardul Decebal.
Pe gustul nostru:
Adana Kebap. Cotletele de berbecuț. Izgara Kofte. Lipia caldă, umflată, cu semințe de susan, oferită gratuit. Legumele foarte proaspete și gustoase. Tot ce am mâncat la acest restaurant turcesc a fost extrem de gustos. Până și Maria (dacă sunteți noi pe blogul ăsta, Maria este fiica noastră, adolescentă de 16 ani, preocupată să găsească mereu cusururi la mâncare) exclama după fiecare gură ”Și asta e foarte bună, și asta e foarte bună, mmm, gustă și din asta, e genială!”
Curățenia. Și în restaurant, și la baie.
Parcarea. Mare și gratuită.
Locul și spațiul. Adică ne-am bucurat că putem să mâncăm așa bine, atât aproape de birou (noi avem biroul lângă Piața Alba Iulia). Iar când zic spațiul, mă refer la faptul că restaurantul e mare și înalt. Ajută mult să compenseze minusul că fumatul este permis.
Și așa ajungem la
Ce nu prea a fost pe placul nostru:
Se fumează. Mă rog, se fumează într-un spațiu pe care probabil ei îl consideră terasă, dar are pereți, acoperiș, uși chiar și calorifere 🙂 Fumează mult, ca turcii, și țigări, și narghilele. Pare că lumea uită că e totuși un restaurant, chiar dacă e un restaurant turcesc!
Ambianța. Muzica e extrem de proastă (un fel de manele, parcă și niște pop prost, nu mai știu exact, dar ne-a zgâriat la urechi pe toți trei). Televizoarele – nu sunt fan plasme uriașe în restaurante, date pe programe de sport. Un soi de kitch turcesc amestecat cu decorațiuni de bun gust, niște lumini verzi pe pereți (laser, frate!), un roll-up care anunța revelionul și care dădea rău în peisaj… Detalii care îți umblă prin cap, în loc să rămâi la plecare doar cu gustul de mâncare bună.
Dacă am reveni la Turquoise, restaurant turcesc? Pe o scară de la 1 la 10, unde 10 e șansa cea mai mare, Lucian spune 10 (pentru mâncare), eu 7 (din cauză de fum de țigară), Măriuca 5 (din cauză de muzică).