Am promis că revin cu poze de la Pensiunea Doi Capitani, pensiunea nouă, deschisă anul trecut (există în continuare și cea veche, cunoscătorii pot să stea liniștiți!)
Și aleg de data asta să vă arat niște detalii, pentru că mi se pare că atenția pentru lucrurile mici spune foarte multe despre respectul proprietarilor față de turiști și despre pasiunea cu care fac ei turism.
- Ciorba (și când zic „ciorbă”, zic „borș de pește”, „ciorbă de perișoare de pește”, „storceag”) vine în oalele astea de pământ, pictate manual. Cu un polonic. Și îți pui tu până nu mai poți! Ai alături mujdei și ardei iute, întotdeauna. Legenda spune că după ce ai gustat o ciorbă de la Doi Căpitani, sigur te întorci aici.
- Platourile cu tot-felu’. Nici nu mai contează ce bagi în gură – totul are gust și toate gusturile se completează (le și auzi vorbind: „You complete me!”). Iar fundulețul ăsta pe care vine mâncarea, ca să vă spun din culisele pensiunii, trebuia să fie un cuier făcut la comandă. Sorții au decis să fie suport de mâncare, nu de haine și bine au făcut!
- Vasele astea de ceramică. Ziceți voi că nu sunt frumoase rău! Ziceți voi că nu se potrivesc perfect cu pensiunea!
- Hârtiile astea de sub farfurii sunt articole despre Delta Dunării căutate de Denisa, unul dintre cei doi căpitani, la Biblioteca Județeană Tulcea. Ce ziceți de acest detaliu? Că pe mine m-a topit!
5. Vinoteca. Locul de joacă al lui Răzvan, celălalt căpitan. 16 grade constant, vinuri alese după sufletul și priceperea lui. Și sunt mari amândouă!
6. Paharele. La Pensiunea doi Căpitani beți vinul din pahare de vin. Nu râdeți, că e lucru rar în Deltă! Și, mai mult, înainte să vi se toarne vin, paharele sunt răcite cu cuburi de gheață. Iar după ce vi se toarnă, sunteți învățați să ciocniți: trebuie să vă uitați în ochii celuilalt când dați noroc și să loviți paharele acolo unde sunt mai late, nu în partea de sus. Sunetul e mai frumos și nici nu riscați să le spargeți.
7. Suporturile astea de frapiere sunt făcute la comandă, din piele naturală, după ideea lui Răzvan, inspirat de niște scaune de vânătoare. Partea frumoasă e că după ce producătorul i-a făcut o serie lui Răzvan, a început să le vândă la podgorii din Italia sau la diverse restaurante din România – inclusiv Pescăria lui Matei. 
8. Fructe proaspete în permanență.
9. Flori naturale pe mese.
10. Mobila. Lemn masiv. Masa asta e din sala de conferințe. Au și așa ceva!
11. Scara asta!! Înțeleg că se cheamă riflaj. Nu-i așa că iubiți riflajul?
12. Băile. N-am pozat vasul de toaletă sau chiuveta, deși ar fi meritat. Dar îmi plac de mor și oglinzile astea rotunde, și gresia, și faianța în culori naturale, simple, elegante. 
13. Lenjeria albă, impecabilă (adică nu colorată și creponată, cum e în toate pensiunile din Deltă, România). Mă rog, va trebui să mă credeți pe cuvânt că e impecabilă, eu am pozat-o după ce am dormit în ea.
14. Prosoapele albe, impecabile (adică nu colorate și decolorate cum sunt în toate pensiunile din Deltă, România).
15. Piscina. Regretul meu e că nu am făcut o poză la aspiratorul piscinei. Se plimba harnic pe fundul apei și aduna frunzele aduse de vânt peste noapte.
16. Umbrele astea super instagramabile. 
17. Acoperișul de stuf, că doar suntem în Deltă. Și detaliile alea – florăria de lemn. Vă dați seama că era mai simplu și mai ieftin să nu le facă, da?
18. Am lăsat la final bomboana de pe tort: pensiunea asta este o expoziție permanentă de pictură. În toate camerele, în toate spațiile comune sunt tablouri ale unor pictori români contemporani consacrați. Denisa și Răzvan au organizat până acum, ajutați de criticul de artă Marius Tița, cinci tabere de pictură, iar parte dintre creațiile făcute aici, au rămas aici. Dintre pictorii expuși sunt: Ammar Alnahhas, Ștefan Pelmuș, Mugur Popa, Lucia Juncu, Marinela Măntescu, Simona Pascale, Sanda Buțiu, Gheorghe Coman, Cela Neamțu, Costin Neamțu, Mihai Șerbănescu, Carmen Văideanu, Ecaterina Bălănescu, Aurelian Broască, Florin Ghergu, Alina Manole, Adrian Podoleanu, Claudiu Presecan, Stela Filip, Galina Vieru, George Păunescu, Nahum Sternberg, Sergiu Moise, Rareş Kerekes, Radu Goia, Eugenia Botezatu, Cătălin C. Botezatu, Laura Nistorescu Seniuc, Niță Manolescu.
Și aș putea să mă opresc aici, dar mai e un detaliu pe care aș vrea să îl împărtășesc cu voi. La Pensiunea Doi Căpitani a lucrat până anul trecut Paul. Era barcagiu. Dacă ați ajuns acolo, sigur îl cunoașteți și sigur vă amintiți cu drag de el. Paul a murit anul ăsta, în ianuarie, după un cancer pulmonar scurt, ca mai toate cancerele pulmonare. Denisa și Răzvan nu numai că i-au fost alături și l-au ajutat cu medicii, drumurile la spital la București etc., dar, și abia aici vine detaliul care face diferența, după ce s-a dus, i-au făcut un album cartonat cu fotografii realizate de bloggerii care au participat în taberele de fotografie aici, la Pensiunea Doi Căpitani. Mi se pare că gestul ăsta spune atât de multe despre ce fel de om a fost Paul și despre ce fel de oameni sunt Denisa și Răzvan!!
Eu sper doar că v-am convins că veniți aici. Food, Art & Wine. Pensiunea doi Căpitani.
Am mai scris despre ei și aici, și aici, și aici. Pentru că mie chiar îmi place, nu doar zic!