Omid Ghannadi este un om bun. Și îmi place că prenumele lui conține „om”. Spun asta, pentru că în discuția cu el a revenit frecvent această nevoie a lui, ca lumea să fie mai degrabă curioasă despre el ca om și nu atât de mult despre el ca profesionist, ca designer de interior. Și nu doar din acest motiv are relevanță cuvântul „om” când vorbim de Omid. Ci și pentru că se implică în muuulte cauze umanitare (aleargă pentru tot felul de cauze, donează sânge, construiește case pentru oamenii fără adăpost, multe, multe cauze!), pentru că își dorește ca în școli, profesorii să le spună copiilor să devină oameni mai buni, pentru că se vede (se aude în cazul nostru) că iubește oamenii.
Vă invit, așadar, să ascultați un podcast de o oră cu Omid Ghannadi – designer de origine iraniană, care locuiește și profesează la București. Are propriul birou de arhitectură și design din 2010 și este co-fondator al Inside Academy din 2018. Îl știți de la Visuri la cheie și dacă l-ați urmărit fie și razant în social media știți că se implică în foarte multe cauze sociale, că are o soție despre care vorbește mereu foarte frumos și doi copii – Iancu și Zoe.
Îl puteți asculta pe Anchor.fm:
Sau pe Soundcloud:
Sau puteți citi, aici, câteva fragmente transcrise.
I-am spus la începutul discuției noastre că pe Google, cele mai multe căutări asociate numelui său sunt vârstă, contact, proiecte, Visuri la cheie. Și l-am întrebat ce lipsește.
„Omul! Omul Omid Ghannadi! Adică asta a fost ținta mea în ultimii ani. Stii, când practici meseria asta de designer, mai ales designer de interior și fiind la o emisiune TV unde te vede toată țara și tot internetul, meseria ta sau ceea ce știi să faci cumva te definește. Lumea te vede ca pe acel profesionist, iar eu am ales profesia asta ca să mă exprim, nu să fiu designer de interior neapărat. Putea să fie cântatul la chitară, putea să fie, nu știu, un sport de performanță sau pictura. Eu am avut la îndemână opțiunea de a merge pe calea asta, am învățat să fac treaba asta bine, cel puțin până la un nivel. Dar scopul meu a fost să mă exprim eu ca om, nu să fiu tot timpul Omid Ghannadi, designerul de interior, Omid Ghannadi de la Visuri la cheie. De aceea, am și comunicat destul de multe alte activități pe care le fac, pentru că lumea care vrea să mă asculte, să mă asculte ca om, nu ca designer.”
Momentul culminant al interviului, aș spune, este cel în care i-au dat lacrimile amintindu-și de momentul despărțirii de mama lui. Omid a locuit până la 14 ani în Iran, apoi a venit în România ca urmare a unei decizii luate de familia lui:
„Motivul pentru care am plecat la 14 ani nu era că voiam să plec din Iran, era că ajunsesem la o vârstă la care aveam nevoie de mai mult control. I-a zis fratele meu mamei mele: „Dă-mi-l mie, că ti-l cresc!” Și asta a fost! Am fost făcut colet, pac! Mama a suferit extrem de mult la plecarea mea. Eu am suferit foarte mult! Pentru că nu fusesem niciodată despărțit de mama. Este motivul pentru care eu nu reușesc absolut niciodată să mă bucur de Istanbul, deși este un oraș extraordinar de frumos. De câte ori calc în acel oraș, am inima făcută ghem. Eu am plecat cu mama și sora mea în Istanbul, am stat vreo două zile acolo și după aia am plecat cu fratele meu în iarna 2001 spre București. Mama și sora mea au rămas la hotel si mama l-a sunat pe fratele meu și i-a zis „Adu-l înapoi! Gata, nu, nu mai vreau, nu vreau, adu-l înapoi.” Și acuma pentru mine este… repet, nu prea am mai povestit chestia asta pentru că lumea vrea să știe cât de bine fac design interior… A fost o decizie pe care oamenii nu ar trebui să o ia. De ce să ajungi să iei niște decizii pe care ani de zile o să le regreți și să ajungi să te gândești că am făcut-o pentru binele lui… Pentru binele lui, când? E ca și cum, nu știu, mi-aș îndepărta eu copiii mei de mine… M-a durut decizia care s-a luat pentru mine atunci. Nu i-am găsit niciodată sensul.”
Am vorbit cu Omid și despre multele cauze sociale în care se implică:
„Am o sete, am o dorință extraordinară de a ajuta și de a salva chiar. Eu fac lucrurile astea pentru mine, din pur egoism. Mă hrănește pe mine. Mă face să mă simt mai bine. Îmi dă endorfine. Mă face să fiu un om util în lumea în care trăiesc. Mă face să mă simt mai bun ca altul de lângă mine.”
Ani de terapie:
„Eu am nevoie să știu că cineva cu adevărat mă ascultă. Chit că-i pasă sau nu. Mă duc la terapie ca să pot să îmi duc gândurile la bun sfârșit, pentru că știu că există acea lene intelectuală în mintea mea care atunci când dă de greu oprește subiectul. Dar dacă tu ești în fața mea și eu încep o propoziție, am o obligație morală sau politicoasă față de tine să termin propoziția. Terminând propoziția, înțeleg ce naiba voiam eu de fapt.”
Mi-a plăcut și ce a spus despre proiectele biroului său de arhitectură:
„Noi nu căutăm beneficiari pentru casele noastre, ci căutăm case pentru beneficiarii noștri. Noi nu proiectăm case. Sau nu vrem să proiectăm case! Noi vrem să proiectăm acase. Iar lucrurile astea nu se fac, nu se întâmplă fără implicarea clientului. Mai degrabă, problema mea astăzi este legată de clienții care nu se implică.”
Vorbeam despre necesitatea unor cursuri de estetică în școli și, sceptic, Omid a spus:
„Noi în 18-20 de ani de școală nu spunem o dată omului să fie un om mai bun! Noi în continuare insistăm cu ora de religie și considerăm o perversiune educația sexuală.”
Am vorbit, la sugestia lui, și despre obiceiul românilor de a folosi multe culori:
„Cred că vine din traumele comunismului, din recuperarea pe care în mod subconștient oamenii o au. Oamenii vor să aibă cât mai multe posibil – „Vreau și de-aia, si de-aia, și de-aia”. Doar omul sătul e cel care zice “Vreau doar asta!”. Omul căruia îi e foame sau care e însetat după ceva vrea și de-aia și de-aia… E ca atunci când îți e foame și mergi la supermarket. N-o face niciodată!”
Omid Ghannadi este ambasador al festivalului Diploma 2021. Asta înseamnă că a făcut parte din board-ul creativ și a jurizat înscrierile în expoziția finală pe categoria Arhitectură de Interior. DIPLOMA este singurul festival dedicat noii generații de creatori, arhitecți și designeri români. Este un eveniment organizat de The Institute, aceiași care organizează și Romanian Design Week. Între 8 și 17 octombrie, la Combinatul Fondului Plastic din București, sunt expuse 90 de lucrări de diplomă ale absolvenților de la 15 specializări diferite – pictură, fotografie, instalații media, lucrări de ceramică, sticlă, metal, scenografie, textile, arhitectură, modă. Selecția participanților este aici.
Pentru creativii aflați la început de drum, Omid are o recomandare importantă – să lucreze pro bono, la început, ca să își facă un portofoliu bun:
„Pentru că, de fapt, nu sunt lucrări pro bono! Pentru că dacă faci un proiect pro bono și îl pozezi și arată foarte bine și îl pui pe facebook și vine cineva și îți dă un proiect și îți dă bani, împarți banii cu primul proiect si împărțit la doi, devine egal cu cât a costat primul proiect.”
Legat de tinerii care își caută un job, spune:
„La biroul nostru de arhitectură, ne bazăm pe formarea oamenilor. Adică noi formăm oamenii care vin la noi. Și nici măcar nu mă mai uit la latura profesională a proaspătului absolvent. N-are nicio treabă! Mă uit după om. Ești un om responsabil? Mă pot baza pe tine? Dacă îmi spui că termini un proiect astăzi, îl termini astăzi și pleci după ce l-ai terminat sau la 6.00 ai rupt ușa și nu mai e treaba ta, e problema lui Omid? Asta cautam noi: seriozitate și responsabilitate.”
„Aș vrea să încurajez oamenii să vină la Diploma. Știi, noi nu avem prea multe de făcut pentru generațiile care vin, n-avem cu ce să-i ajutăm, efectiv. Singurul ajutor real pe care putem să îl dăm este să mergem acolo și să le vedem eforturile și să le înțelegem mesajele. Și pentru asta invit oamenii să vină în perioada 8-17 octombrie în Combinatul Fondului Plastic la Festivalul Diploma. Pentru că realmente nu trebuie să fii din domeniu, sunt lucrări foarte digerabile, din toate domeniile artistice.”
Eu o să merg! Sper că ți-a plăcut discuția mea cu Omid și că o să ne vedem la Diploma!
Iar dacă vrei să asculți și alte podcasturi făcute de mine, dă click aici.