Vă place tipul? Pe fete le întreb 🙂
Voiam să vă spun că aseară am văzut un blond cu barbă, foarte asemănător cu tipul din poză, în jur de 30 de ani, cântând Ceaikovski la vioară, alături de alți 70 de muzicieni din orchestra Symphactory, bucurându-se de fiecare notă, aproape dansând pe scaun, dând din cap pe fiecare măsură luată de colegii lui și zâmbind aproape tot timpul. Doar la aplauze era un pic încurcat, un pic încruntat.
Să vă povestesc.
Am primit o invitație din partea Fundației Calea Victoriei la Concertul Extraordinar de Anul Nou, de la Sala Radio. Symphactory Orchestra, dirijată de Tiberiu Soare, urma să cânte Spărgătorul de nuci de Ceaikovski și Șeherazada (nu m-am lămurit de ce cu A și nu cu E) de Rimski-Korsakov. Nu suntem neapărat pasionați de muzica clasică, noi ascultăm la fel de fericiți jazz, folk, rock alternativ și operă.
Ar fi trebuit să mergem toți trei, dar când s-a prins Maria că e doar muzică, nu și balet, a renunțat. Renunțase recent și să se uite cu noi la Blue Jay. Am încercat să o conving că e la Sala Radio unde nu a mai fost niciodată și că sala are o acustică perfectă, dar răspunsul ei a fost așa:
”Mama, nu am nici vârsta, nici dispoziția necesară să mă bucur de acustica unei săli în timpul unui concert de muzică clasică”.
M-am bucurat că am un copil deștept care știe ce vrea, am lăsat-o acasă și am mers doar eu și Lucian.
Concertul a fost senzațional.
Necunoscătoarea din mine s-a bucurat că Tiberiu Soare a povestit un pic la început despre fiecare tablou în parte, că e o uvertură la început, apoi urmează un marș, după aia e Dansul zânei fondantelor și tot așa. Asta și ilustrațiile proiectate pe un ecran mare de pe scenă m-au făcut să înțeleg mai bine muzica. Ilustrațiile astea au fost o bucurie în sine. Au fost făcute de Maria Surducan și Alex Bojthe. Bu-cu-ri-e!
Muzica a fost minunată. Mi-aș dori să știu să cânt la flaut, numai să pot cânta Dans chinez.
Lângă noi a stat un băiat de maxim 12 ani care a ținut măsura cu palma dreaptă tot concertul. La final s-a ridicat în picioare și a strigat entuziast Bravo! Bravo! de vreo 15 ori! 🙂 Mama băiatului mi-a explicat pe la spatele lui: ”Este violonist”!
Pe bune, acum, un puști de 12 ani și un frumușel de 30 de ani, amândoi violoniști, amândoi bucurându-se din tot sufletul de muzica clasică, unul în sală, altul pe scenă! Și dacă nu ți-ar plăcea genul ăsta de muzică, tot nu ai avea cum să rămâi de gheață. (Gheața asta e apropo la Spărgătorul de nuci 😉 )