Pe vremea asta, acum 18 ani, îmi puneam o fustă scurtă, o bluză neagră, mulată, cu decolteu adânc în V și mă priveam în oglinda de pe ușa garsonierei din Drumul Taberei. Pe patul care ocupa jumătate din cameră se adunase o grămadă de haine pe care le testasem, dar care nu trecuseră clasa, radioul era dat tare, inima mea bubuia de-a dreptul, mâinile îmi tremurau vizibil. Urma să mă duc la prima întâlnire cu Lucian.
Uneori mi se pare că a fost ieri, alteori că a trecut un secol.
M-am gândit azi la lucrurile pe care le-am învățat în timpul ăsta sau pe care am ajuns să le apreciez / apreciem:
Să ne prețuim reciproc timpul și bucuriile. Când mergem într-un mall, fiecare se duce la ale lui. De obicei, Lucian e la magazine de tehnologie sau la supermarket, eu la magazine de hăinuțe. Ne reunim să mâncăm sau să mergem la film. La fel, acasă, Lucian se uită mai degrabă pe YouTube la vloggeri de tehnologie, eu la TV sau Netflix. Sau: lui Lucian îi place mult să meargă în Deltă – asta nu înseamnă nici că eu mă țin scai după el, nici că îl tentez să stea acasă. Pur și simplu merge de oricâte ori vrea și ne revedem cu bucurie după aia. Sau: mie îmi place să merg la nunți, lui nu. Încerc să îl conving să vină și el, dar dacă nu reușesc, mai bine merg singură, decât să vină și să aibă ”fața aia”. Știți de care față zic, nu? Nu aveți cum să nu știți ”fața aia” la partenerul vostru!
Să nu fim supărați în același timp. Să ne enervăm pe rând. Firește, uneori ne iese, alteori nu, dar ca să cresc rata de succes, apelez la câteva tertipuri. De pildă, dacă mi se pare că el spune ceva absolut inacceptabil, încep să râd, în loc să țip să îmi manifest indignarea. Sau apelez la înțelegerea lui în caz de PMS 🙂 Când îmi dă reminder aplicația că în câteva zile urmează să îmi vină menstruația (deci e risc crescut de ieșiri nervoase), îl rog să fie el calm și pentru mine.
Să nu avem păreri contradictorii în ceea ce o privește pe Maria. Și mai ales să nu îi arătăm asta ei. Dacă gândim diferit despre ceva ce vorbim cu Maria, îi spunem că mai întâi trebuie să ne punem noi de acord și apoi o anunțăm pe ea cum a rămas.
Nu mai sunt geloasă. Sau nu am mai fost de multă vreme! Mi se pare că suntem datori față de noi înșine să fi învățat ceva din divorțul prin care am trecut. Dacă am face de două ori aceeași greșeală am fi stupizi. Mi s-a părut acum câțiva ani că Lucian începea un flirt cu o tipă și l-am rugat doar să fie sigur că asta e ce vrea și dacă relația noastră merită să treacă iar printr-un hop.
Am ajuns să iubesc liniștea. Fluturii din stomac au fost buni și ei, dar făceau atâta gălăgie!