În seara asta, la ora 8.00, va avea loc premiera unui nou spectacol de teatru sonor făcut după un text scris de mine pentru Teatrul Improbabil. Piesa se numește „Frica în sân” și are la bază replici, situații sau povești întregi de viață ale unor femei care mai trăiesc încă sau care au murit de cancer de sân. Și care au rămas fără un sân ori poate fără amândoi. Și asta le-a pus la îndoială feminitatea, încrederea în sine și chiar sensul vieții.
Spectacolul va fi disponibil pe Streamerse, gratuit pentru primele 24 de ore, apoi, până în septembrie, la prețul de 19 lei. Și dacă îl ascultați, și dacă o faceți zilele următoare, va trebui să vă înregistrați pe platformă, aici: bit.ly/frica-in-san.
Nu am avut în plan să scriu despre cancer de sân, mastectomii şi durerile care vin la pachet cu ele. Dar au venit spre mine într-un timp scurt mai multe poveşti de viață ale unor femei care au trecut prin aşa ceva. Apoi am intrat de grupuri de Facebook ale femeilor care au făcut mastectomii şi după asta nu a mai fost cale de întors. „Frica în sân” este despre femei care au rămas fără sâni, dar şi despre restart, regăsirea senzualității şi puterea de a face haz de necaz.
O să le puteți asculta, timp de 35 minute, pe Dana Rogoz, Kiki Simion, Elvira Deatcu, Silvana Mihai și Andreea Grămoșteanu. Sound design: Alexandru Crăciun, regia: Luiza Mihăilescu.
„Acest spectacol este o deconstrucție treptată a stereotipurilor despre sâni și despre cancer. Vorbește despre corp, senzualitate, relații toxice, feminitate și procesele de îmbolnăvire și vindecare. Toate astea cu umor, autoironic, pe alocuri cinic, pe alocuri (posibil, sperăm) vindecător. Spune poveștile ficționalizate, neauzite și nespuse destul ale unor femei în situații limită. Spre a nu te simți singură pe lume.” – Luiza Mihăilescu
Spectacolul va deschide a doua stagiune a Teatrului Improbabil, numită „Ceilalți viruși”, care își propune să dea voce poveștilor nespuse în timpul pandemiei, pe teme precum: mastectomia, relațiile toxice, relațiile de co-dependență, limite în cadrul relației de prietenie, depresie și alte teme dificil de abordat. Vor fi șapte spectacole în această stagiune, realizate de dramaturgi și regizori emergenți, în colaborare cu o serie de ONG-uri specializate în temele abordate.
„Frica în sân” este o producție a Teatrului Improbabil, în parteneriat cu Asociația Imunis. Povestea Cosminei Grigore, președinta asociației, stă, de altfel, la baza unuia dintre monologurile din piesă.
Spectacolul va fi însoțit și de un podcast pe YouTube – o discuție liberă între Dana Rogoz, Cosmina Grigore și eu, în care vorbim despre povestea Cosminei și nevoia de feminitate după cancer. Cosmina desfășoară un program pentru femeile care au trecut prin cancer, numit chiar așa, „Feminitate după cancer”. Las aici această adresă de email, că poate ajunge textul ăsta la cineva care are nevoie: pentrupacienti@asociatiaimunis.ro.
Context
Cele mai recente statistici spun că în fiecare an, aproape 2.300.000 femei află că au cancer de sân. Mai mult decât populația Parisului, deci. Și aproape 700.000 mor anual din această cauză. Mai mult decât toți oamenii din Iași și Constanța la un loc.
În România, în fiecare an, 12.000 de femei află că au cancer de sân, 4.000 mor și 4.625 fac mastectomie. 4.625 pe an! Asta înseamnă că 12-13 femei rămân în fiecare zi fără un sân. Sau, uneori, fără ambii sâni.
Prima scenă este inspirată din postări și comentarii de pe grupul de Facebook „Double/Single Mastectomy Discussion and Support Group”. Interpretare – colegii mei din agenția Deci Se Poate.
Monologul „O să mă vindec prin puterea gândului” este dramatizare după textele Andreei Luca de pe blogul www.razadeluca.ro. Andreea a murit pe 1 aprilie 2021, la doar două săptămâni după ce mi-a dat acordul pentru textul din monologul ei. Interpretare: Dana Rogoz.
Monologul „Femeia care alăptează cu un sân, că doar unul mai are” este dramatizare după povestea L.T. din București. Interpretare: Silvana Mihai.
Monologul „Să mi le scoateți, doamna doctor, p-amândouă!” este ficționalizare inspirată de povestea S.P. din Gorj. Interpretare: Elvira Deatcu.
Monologul „Cancerul m-a transformat într-o femeie-orgasm și îi mulțumesc pentru asta!” este dramatizare după povestea Cosminei Grigore din București, președinta Asociației Imunis. Interpretare: Kiki Simion.
Monologul „După mastectomie, nicio femeie nu mai umblă cu frica în sân” este ficționalizare inspirată de comentariile de pe grupurile de femei care au făcut mastectomii. Interpretare: Andreea Grămoșteanu.
Statisticile sunt de pe Globocan și de la Ministerul Sănătății din România.