Spune-mi mai mult despre cum să facem interviuri mai bune!
Am organizat un eveniment cu numele ăsta și am invitat jurnaliști, oameni de comunicare, actori, realizatori de podcasturi, creatori de conținut de orice fel.
Structura evenimentului a fost așa:
Panel 1 – Interviul jurnalistic: De la întrebări incisive la răspunsuri memorabile
Moderatoare: Anca Simina
Speakeri: Emilia Șercan, Ana Maria Onisei, Vitalie Cojocari
Înregistrarea este aici:
Panel 2 – Interviul de blog / podcast / TV: Cum creăm conversații relevante și personale
Moderatoare: eu
Speakeri: Andreea Roșca, Marius Constantinescu, Cristina Stănciulescu, Cosmin Dominte
Înregistrarea este aici:
Panel 3 – Ce am învățat din greșeli
Moderatoare: eu
Speakeri: Mihai Găinușă, Cristina Stănciulescu, Marius Constantinescu
Înregistrarea este aici:
Ne-am strâns vreo 60 de interview nerds 🙂 și am stat de vorbă o zi întreagă. Și ca șefa-la-tocilari ce sunt, am scos din toate acele discuții ce m-a lovit pe mine, ce mi-a fost mie de folos. Le las mai jos:
- Orice interviu are o poveste, o narațiune. – Anca Simina
- Întotdeauna îmi setez o miză la un interviu, ceva ce îmi doresc să obțin, ceva ce nu a mai fost spus. – Ana Maria Onisei
- Documentarea te ajută să poți combate eventualele neadevăruri spuse de intervievat. – Anca Simina
- Documentarea te ajută să îți depășești frica pe care o poți avea față de un invitat, dacă are o personalitate copleșitoare. – Vitalie Cojocari
- Uneori e important să lași spațiu personajului (intervievatului). – Ana Maria Onisei
- Nu dau întrebările unui intervievat, politician, să zicem, dar îi spun temele despre care vom vorbi. Asta mă ajută să structurăm discuția, să nu pierdem timp. – Anca Simina
- E bine să taci. Oamenii vor încerca să umple spațiile goale și vor spune lucruri importante. – Vitalie Cojocari
- Am avut un interviu în 2006 cu Sorin Ovidiu Vântu pentru Evenimentul Zilei, în care l-am întrebat dacă îi este frică de Traian Băsescu, care era președinte atunci. A fost șocat de întrebare, el fiind un tip spontan, a tăcut pentru un minut și 20 de secunde. Eu nu am spus nimic în tot timpul ăsta. Evident că am avut tentația de nenumărate ori pe parcursul acelor secunde să spun ceva, dar am tăcut. – Emilia Șercan
- Mi-e frică de prima întrebare, ea setează dansul. – Vitalie Cojocari
- De obicei nu încep cu o întrebare confruntațională, dar când l-am sunat pe Mircea Geoană să îl întreb dacă a plagiat, nu a fost cazul să pun întrebări de încălzire, că el probabil deja aștepta telefonul meu de câteva luni. – Emilia Șercan
- O întrebare confruntațională la început poate destabiliza emoțional intervievatul. Poți să nu mai faci interviul. Vei avea o reacție puternică, dar nu un interviu. Dar uneori poate asta vrei. – Anca Simina
- Tactica mea este de a încălzi puțin atmosfera. La început bat cumva câmpii, ca să agăț un detaliu cu care să nu mai scape la a doua întrebare. Să nu mai aibă cum să spună că nu știa de el. – Anca Simina
- Meseria asta este în primul rând despre celălalt. Și este despre responsabilitate, să faci lucrurile curat. – Ana Maria Onisei
- Incisivitatea nu are legătură cu agresivitatea. – Vitalie Cojocari
- Dacă fac un interviu semi-ratat, încerc să mă împac cu ideea, să îmi spun că am făcut tot ce am putut eu atunci, să mă gândesc care e proporția de interviuri bune și ratate și să învăț tot ce pot din asta. – Vitalie Cojocari
- Scopul intervievatorului nu este să își facă o părere despre invitat, ci să pună întrebările pe care le-ar pune publicul. – Anca Simina
- Nu mi-a fost frică să pun întrebări, chiar deloc. Dar mi s-a întâmplat de două ori, la distanță de câțiva ani, să fac interviuri cu bărbați acuzați de plagiat și să înceapă să plângă. Atunci mi-am zis că nu o să mă mai întâlnesc cu ei față în față. O să le cer o declarație în scris. Pentru că e super-bulversant să vezi ditamai bărbatul, om de stat cu funcție, că începe să plângă. Pur și simplu te dă peste cap. – Emilia Șercan
- Am primit documente falsificate, tocmai ca să îmi fie destabilizată credibilitatea. – Emilia Șercan
- La un moment dat știi care e informația pe care ți-o va da intervievatul. Așa că tu vânezi emoția. Informația vine de la sine, dar o emoție nu poți să o construiești pe loc, trebuie reamintită un pic, trebuie construită o scenă. Ce aștepți, ce îți dorești este să îl determini pe intervievat să se întoarcă în timp, la momentul plagiatului lui, de exemplu, și să-ți explice ca într-o fotografie – cine era în jur, cum s-au întâmplat lucrurile și atunci emoția este inevitabilă. Nu o cauți cu lanterna, dar e important să vezi emoția lui de atunci – dacă a fost neliniște, spaimă, aroganță… Trebuie să îl readuci acolo și doar așa vei vedea emoția. – Anca Simina
- Eu mă documentez bine și am o discuție în prealabil cu invitatul, mai ales acolo unde sunt discuții de adâncime. Nu dau întrebările în avans, dar îi dau temele invitatului. Trebuie să îi dai omului șansa să spună ceva deștept. Nu pentru el, ci pentru public. – Andreea Roșca.
- Mă gândesc tot timpul la ideea asta – ce anume este valoros pentru oamenii care o sa primească acest lucru?Pentru că, indiferent ce facem, am în minte gândul ăsta: îi cer să îi dea 10 minute, 20 de minute, o oră… Îi cer timp, care este cel mai valoros. Și trebuie să mă asigur că îi dau ceva ce merită pentru cererea asta imensă pe care i-o fac. – Andreea Roșca
- Intervievatorul este și un conducător al discuției. Nu poate fi un ascultător infinit. – Cristina Stănciulescu
- Eu am ratat magistral un interviu pentru că îmi scrisesem întrebările și le scrisesem imaginându-mi ce urma să îmi răspundă omul. Când am fost față în față cu el, el evident că a răspuns altceva și atunci eu m-am pierdut foarte tare. Și atunci mi-am zis că nu mai fac un plan care conține 25 de întrebări, ci un plan care are niște puncte de interes. – Andreea Roșca
- Nu ne dorim neapărat să ne împrietenim cu oamenii cărora le luăm interviuri. – Marius Constantinescu
- Lumea confundă notorietatea cu calitatea. – Cosmin Dominte
- Ascultarea în interviu nu e altceva decât ascultarea în viață. Eu nu am altă soluție decât de a ne antrena. Mintea face ce știe. Eu aș recomanda exercițiul ăsta – când sunteți într-o conversație cu familia, cu prietenii, încercați să surprindeți ce se întâmplă în mintea voastră. Încercați să faceți asta constant. Veți deveni oameni mai buni, nu trebuie să fim intervievatori mai buni. Pentru mine e suficient să fiu un om mai bun, indiferent ce fac. – Andreea Roșca
- Nu ai cum să reproduci astăzi autenticul de ieri. – Cosmin Dominte
- Singurul lucru care face diferența cu adevărat este să știi asculți. Eu fac un exercițiu – încerc întotdeauna când stau de vorbă cu cineva să îmi dau seama în primele minute dacă discută ca să ajungem împreună la adevăr sau discută ca să i se dea dreptate. Omul care discută ca să i se dea dreptate va vorbi peste mine, nu va asculta, mă va tăia… În general, nu îl interesează, pentru că el vrea să i se dea dreptate! Nu participă la o conversație în care împreună căutăm adevărul. – Cosmin Dominte
- Definiția conflictului în dramaturgie este că doi oameni discută despre ceva și măcar unul dintre ei este îndeajuns de prost încât să creadă că poate să îl forțeze pe celălalt să gândească ca el. – Cosmin Dominte
- La începuturile mele, pentru că eram obsedat să arat ce știu, puneam întrebări îngrozitor de complicate și uneori oamenii mă întrebau ce am vrut să spun. Când te întreabă cineva ce ai vrut să spui, e clar că ai pus o întrebare proastă. Mi-a luat destul de mult timp să înțeleg că întrebările simple scot povestea la iveală. – Marius Constantinescu
- Dacă întrebarea e mai lungă decât răspunsul, înseamnă că e greșită. – Mihai Găinușă.
- Niciodată nu pui întrebarea care conține răspunsul. – Cristina Stănciulescu
- O conversație care pleacă din termenii unei simpatii, unei călduri împărtășite, unei relaxări are șanse mai mari să fie reușită. Ca să obții o atitudine pozitivă de la intervievat, ajută inclusiv să îi ajustezi ținuta. – Marius Constantinescu
- O altă greșeală pe care o poți face într-un interviu este ghiveciul de întrebări – să pui întrebări din toate ariile. Asta poate să arate o supra-documentare sau o lipsă de fir roșu. – Mihai Găinușă
- O greșeală mare este să nu asculți ce îți spune invitatul. Să îl întrebi ceva și el să îți spună Dar tocmai am spus asta! – Cristina Stănciulescu
- Cea mai stupidă întrebare care mi s-a pus când eram la începuturile Cronicii Cârcotașilor a fost „Dar cum v-a venit ideea să vă numiți Huidu și Găinușă”? – Mihai Găinușă
- Trebuie să fii pe aceeași lungime de undă cu intervievatul. E un fine tunning. Trebuie să ai un simț, să îți dai seama când vocea ta e mai sus, mai jos, în care prezența ta de spirit trebuie să fie subtilă, să încurajeze dialogul, nu să îl oprească. – Cristina Stănciulescu
Și a mai fost ceva care mi-a plăcut mult, dar nu mai știu cine a zis-o:
38. Interviul nu este despre tine, cel care îl iei, ci despre intervievat.
Evenimentul a fost organizat de agenția DeciSePoate și găzduit de URBAN HUB (Piața Romană nr. 2).
Mulțumesc Laurei Ion și Danei Cornea pentru ajutor!