Am citit cartea asta minunată, „Nu asculți – Ce îți scapă și de ce contează”, de Kate Murphy, așa că vă spun și vouă câteva idei extrase din ea, unele sunt citate exacte, altele sunt mai degrabă niște sintetizări, poate vă ajută să deveniți ascultători mai buni:
- În ultimii ani, toată lumea te încurajează să îți asculți corpul sau inima, dar prea puțini te încurajează să-i asculți pe ceilalți.
- Când a fost ultima dată când ai ascultat pe cineva cu adevărat, fără să te gândești la ce vei răspunde?
- Există doctorate în Comunicare și competiții de dezbateri, există cursuri de Public Speaking și să ții un speech la TED e considerat o reușită a vieții tale, dar nu există școli sau premii pentru bună ascultare.
- Când oamenii sunt singuri, nu își doresc neapărat să aibă pe cineva cu care să vorbească, ci pe cineva care să îi asculte.
- Când crezi că știi ce va spune celălalt, e ca și cum ai avea dopuri în urechi. Ascultarea îți anulează așteptările, presupunerile.
- Oamenii se vor simți mai degrabă înțeleși dacă persoanele care îi ascultă nu neapărat dau din cap a aprobare sau îi parafrazează, ci dacă dau un răspuns care conține o informație descriptivă și evaluativă. Oamenii au nevoie că tu să înțelegi de ce îți spun ei povestea asta, ce înseamnă asta pentru ei, nu neapărat ca tu să cunoșți toate detaliile.
- Arta de a asculta e muncă de detectiv – de ce îmi spune omul ăsta chestia asta? Uneori e posibilca nici persoanaîncauzasă nu știe răspunsul. Dar un ascultător bun află adevărul punând întrebări și încurajând detalierea.
- Nu te nașți ascultător bun, ci devii.
- A asculta e despre a nu-ți face griji despre ce vei spune. Cu cât te gândeșți mai mult, cu atât cresc șansele să spui ceva greșit. Nu e nimic greșit însă să faci o pauză sau să spui „Nu știu ce să zic despre asta” sau „Aș vrea să mă mai gândesc la chestia asta”.
- Neurologii de la Institutul Creierului și Creativității de la Universitatea California de Sud din Los Angeles au făcut un studiu pe subiecți cu opinii politice ferme: le-au provocat opiniile în vreme ce le analizau creierele la RMN. Cercetarea a arătat că părți din creierele lor se aprindeau exact la fel ca dacă ar fi fost urmăriți de un urs. Și când ești în acest mod, de luptă sau fugi, este incredibil de greu să asculți.
- Ralph Nichols, părintele studiilor despre ascultare, recomandă ca atunci când ești într-o dispută, să asculți căutând dovezi că tu ești cel care greșește, mai degrabă decât căutând fisuri în argumentarea celuilalt. E nevoie de o anumită generozitate a spiritului, dar dacă rămâi deschis la posibilitatea că poți greși sau măcar că nu ai dreptate 100%, vei ajunge mult mai departe în conversație.
- Întrebarea „De ce?” de obicei pune oamenii în defensivă, ca și cum ar trebui să se justifice pentru ceva. O poți înlocui cu „povestește-mi când a fost ultima dată când ai făcut chestia asta”.
- Când oamenii se simt apreciați, se deschid mai ușor.
- Supporting, not shifting the conversation: dacă cineva îți spune că și-a pierdut câinele, nu îi spune că și tu l-ai pierdut pe al tău, ci întreabă-l cum l-a găsit, cât a durat, prin ce a trecut etc. Evită să aduci vorba despre tine. Cei mai mulți oameni aduc vorba despre ei în loc să asculte, să sape mai adânc în ce spun ceilalți.
- Ascultătorii buni dau răspunsuri de suport, ceea ce este o dovadă foarte importantă a înțelegerii care formează o conversație bună.
- Uneori, shift response apare când oamenii încearcă să ofere soluții în loc să asculte sau să pună întrebări caresă ajute interlocutorul să își găsească singur soluțiile. Dacă înțelegi problemele cuiva nu înseamnă că trebuie să le și rezolvi. Oamenii nu așteaptă neapărat soluții de la tine când îți spun ceva, ei doar au nevoie să se descarce. Ba chiar, s-ar putea închide în ei dacă tu începi să le spui ce ar trebui să facă, oricât de înțelepte ar fi sfaturile tale. Răspunsul tău la cele mai dificile situații în care se află cineva arată ce ai face tu dacă ai fi în locul lui, dar nu ești! Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să aculti și să încerci să înțelegi prin ce trece celălalt. Trebuie să asculți atât cât să îți poți da seama când cealaltă persoană e gata să audă ce ai tu de spus.
- Uneori, întrebările sunt de fapt recomandări sau judecăți: Te-ai gândit să mergi la un terapeut? / De ce nu divorțezi?
- Ca să fii un bun intervievator trebuie să fii un bun ascultător. Trebuie să asculți cu adevărat ca să pui o întrebare relevantă și potrivită cu răspunsul primit anterior.
- Să fii un bun ascultător înseamnă să nu te sperii de pauze și să nu încerci să le umpli prea repede. Cele mai valoroase informații le-am aflat nu din întrebările pe care le-am pus, ci atunci când mi-am ținut gura. Dă-le oamenilor timp să își adune gândurile, să își facă curaj să spună ce au de spus.
- Oamenii tind să regrete ce au spus, nu ce nu au spus. Și că nu au ascultat mai mult, nu că au ascultat prea mult.
- Ascultatul nu e ceva ce trebuie să faci doar când vorbește celălalt, ci și când vorbești tu. Trebuie să fii atent dacă celălalt ascultă cu interes.
- La modul ideal, conversația este o înșiruire de ascultări care modifică ceea ce urmează să spună oamenii și cum o spun.
- Gândirea obsesivă la ceva ce ți-a spus cineva și te-a rănit are mai degrabă legătură cu nesiguranța, decât cu analiza obiectivă. Ar trebui, în schimb, să te gândeșți la ce l-a făcut pe omul ăla să spună ce a spus, ce emoții au fost acolo.
Am lăsat toate extrasele astea aici nu ca să nu citiți cartea, ci ca să vă fac poftă să o citiți. Costă 25 de lei, este incorect de ieftină. O găsiți, de pildă, aici.