Să beau o cafea în curte la Coftale. Să lucrez un pic la M60, între două întâlniri. Să beau o cafea la ai mei în curte. Să joc rummy cu ai mei. De mare. Să fie cald, înainte de furturnă, când albastrul devine verde și nu mai știi care e cerul și care e marea. Să vină prietenii la noi, să gătească Lucian, să fim atât de mulți, încât să punem mâncarea pe două mese și băutura pe alta, să nu încăpem pe canapea și scaune, așa că ne așezăm pe jos. De Deltă. De Thassos, de New York, de Tel Aviv. Să merg la teatru. Doamne, cât de dor îmi e să merg la teatru! Mi-e dor până și să scriu articole despre teatru! De un concert într-un alt oraș. Să îmi cumpăr o sticlă nouă de parfum dintr-un aeroport. Să fie dimineață, să fim toți trei și cu Max în mașină, la coadă la intrarea în Grecia, la Makaza. Șă fim cu toată gașca la prânz la restaurantul lui Margaritis, abia am terminat de mâncat, mereu cerem prea mult, stăm cu burțile în sus, abia respirăm și ne întrebăm oare ce ne aduce Margaritis gratis la desert azi. De un weekend la o pensiune frumoasă, la munte, în România. Să nu îmi simt copilul îngrijorat pentru bunicii lui. Să merg la masaj. Să vină Nicoleta să ne ajute cu curățenia. De zilele în care nu număram cazurile noi și morții. De sălile de întâlnire ale clienților noștri. Până și de anostele săli de conferințe de la hoteluri mi-e dor. De un film. De mers la cumpărături într-un mall. De mirosul de mâncare bună dintr-un restaurant. Să reluăm ieșirile săptămânale la cină, în oraș, doar noi trei. Să ieșim cu Max în IOR, pe insula cățeilor, cu pătura de picnic și o carte bună. De un party cu multe shot-uri în Vamă. De plimbat fără să am un motiv urgent pentru care am ieșit din casă. De un răsărit de soare pe malul mării, eu și Lucian stăm în cort, Max în fața lui, liniștit, cu fața spre mare și el și cu nasul în vânt, miroase ceva – poate marea, poate a pus cineva de o cafea… De părinți, mătuși, veri. De prieteni.
35 de lucruri de care mi-e dor
