L-am întrebat pe actorul meu preferat care sunt actorii lui preferați. Dacă nu e evident din titlu sau din articolele precedente, actorul meu preferat este Richard Bovnoczki :), iar despre actorii lui preferați am apucat să vorbim într-o seară, după ce am văzut împreună ActOrchestra la Teatrul Național.
Primul despre care mi-a vorbit a fost George Mihăiță.
”Îmi propun să îl urmăresc în mai multe spectacole pe George Mihăiță. De ziua lui, Dorina Chiriac i-a scris o urare și i-a facut un portret pe Facebook și citind mi-am dat seama că omul ăsta are o căldură umană care se vede în construcția personajelor pe care le face. Așa mi-am adus aminte de Reconstituirea și Revizorul. Are o măsură care îl ajută să facă atât cât trebuie în contextul respectiv. Să nu epateze, când nu e cazul, că nu are ce să demonstreze nimănui și să epateze, când e cazul, pentru că ajută spectacolul. Intuiesc că e un actor și un om generos. Întotdeauna m-a atins stilul lui. E ceva în spatele a ceea ce lasă să se vadă. Am ascultat recent un spectacol radiofonic după ”Alegerea” – singura piesă scrisă de Regele Mihai – în care era și George Mihăiță și mi-am dat seama că la el, tehnica nu se simte, e organic totul. Asimilează atât de bine, cunoaște atât de bine profesia, încât își permite să se amuze, să nu se ia în serios, să jongleze. Așa că m-am trezit acum, la ani buni de cand sunt în București, că nu l-am prea văzut în spectacole de teatru. Aș vrea să văd ”Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” în care joacă cu Marcel Iureș la Teatrul Act.”
Apoi a fost o actriță cu care vrea să joace, Nicoleta Lefter.
”Mi-aș dori să joc cu Nicoleta Lefter, de la Odeon. Este o actriță care se modifică, se transformă în funcție de datele personajului. Are capacitatea asta, sufletească, ființială, de a se modifica vizibil. Am văzut-o în mai multe spectacole și îmi place asta. Îmi plac actorii care se modifică! E adevărat, îmi plac și actorii cum a fost Toma Caragiu care avea o personalitate atât de bogată, încât personajul era introdus în el, dar era extrem de bogat. Ai putea să zici că personajele lui semănau, dar mereu aducea ceva nou, nu îi vedeai limitele, era foarte bogat.” Pe Nicoleta Lefter o puteți vedea la Teatrul Odeon în Jocul de-a vacanța, Pescărușul, Refugiul, mă rog, o puteți vedea în multe spectacole de acolo.
Pe locul 3 nu e un singur actor, ci o trupă întreagă: trupa maghiară din Cluj
”M-aș duce acolo să văd spectacole. E o echipă bine închegată și au ajuns la un nivel la care poți să te duci să iei notițe, să te hrănești, să participi la un teatru de calitate și să înțelegi ce înseamnă teatru de calitate, ca să ai un termen de comparație pentru data viitoare când te vei duce la alte spectacole și vei fi tentat să zici că ai fost impresionat. E de admirat consecvența lui Bogdan Zsolt de a-și crea cu măiestrie rolurile. Dar sunt mulți acolo – Miklos Bacs, Levente Molnar, Andras Hathazi, fetele din generația lui Bogdan Zsolt. E un lot foarte omogen valoric, nu există o rezervă, toți sunt foarte buni!”
M-am bucurat mult când la câteva zile după ce am avut discuția asta cu Richard Bovnoczki au apărut nominalizările la Premiile UNITER și am regăsit trupa Teatrului Maghiar din Cluj la patru categorii:
- Cea mai bună actriţă în rol secundar: Emőke Kató pentru rolurile din spectacolul serial Îngeri în America (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” şi Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner
- Cel mai bun actor în rol secundar: Zsolt Bogdán pentru rolul Roy M. Cohn din spectacolul serial Îngeri în America (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” şi Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner
- Cel mai bun actor în rol principal: Ervin Szűcs pentru rolul Prior Walter din spectacolul serial Îngeri în America (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” şi Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner
- Cea mai bună regie: Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului serial Îngeri în America (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” şi Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner.
În ce îl privește pe Richard Bovnozcki, eu l-am văzut până acum la Teatrul Național în Orchestra Titanic, Regele moare și No man’s land. La Arcub l-am văzut în Schneider și Schuster. La unteatru l-am văzut în The sunset limited, La Țigănci, Hughie, Un tramvai numit Dorință. La Bulandra l-am văzut în Pescărușul, iar la Godot în Moscova-Petushki. Multe dintre spectacolele astea au ajuns pe lista preferatelor noastre.