Trebuie să vedeți spectacolul de teatru „Vinovat. Nevinovat.”. Adică TREBUIE! Se joacă pe 13 mai din nou, hai să mergem împreună! Eu l-am văzut aseară, dar vreau să îl revăd. E din categoria „Vă dau eu banii înapoi dacă nu vă place!”. E drama la care am râs cel mai mult, atât de mult, încât mă forțam să mă opresc, ca să nu deranjez actorii. E atât de bun, atât de bun!
Să vă spun:
Textul pleacă de la premisa scenariului din 12 oameni furioși. Vă amintiți filmul alb-negru din ‘57 cu Henry Fonda? Cu 12 jurați închiși într-o cameră la un tribunal, forțați să ajungă la un verdict în unanimitate într-un caz de omor? 11 sunt convinși că e crimă, unul singur are rețineri și de aici tot felul de discuții? Ei, despre asta e piesa „Vinovat. Nevinovat.”. Textul este o adaptare nepermis de liberă (cum ar zice Radu Afrim), atât de ajustată la specificul României, încât e greu de spus dacă e o adaptare sau un text original al lui Gelu Colceag și Vlad Corbeanu.
Deci: acțiunea se petrece în București și avem 12 jurați (tipologii foarte diferite și din interacțiunea lor vine mare parte din frumusețea textului și a situațiilor) care trebuie să decidă soarta unui tânăr de 19 ani, acuzat că și-ar fi ucis tatăl vitreg. Firește, sistemul juridic românesc nu e cu jurați, dar acceptăm convenția, că suntem la teatru.
Dincolo de contradicțiile legate de verdict, piesa mi se pare că este un cumul al tuturor certitudinilor din jurul nostru. Îi știți pe cei care sunt siguri pe ei mereu? Care se pricep la orice? Care nu au nicio îndoială că au dreptate? Citiți comentariile de la articole pe site-uri? Sau la postările influencerilor? Ăștia sunt adunați aici, plus, desigur, alții mai normali la cap, care nu se tem să spună „cred”, „hai să ne mai gândim”, „părerea mea” sau „m-am răzgândit” (de fapt „răsconvins” cred că zice în spectacol 😊 )
Și dincolo de contradicții și certitudini, piesa e despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi în raport cu cei de lângă noi, despre nevoia de a ne uita mai mult de două secunde la cineva, despre obiceiul ăsta de care nu mai scăpăm de a pune etichete, despre prejudecăți, despre bine și rău, despre în ce măsură și când anume începem să fim vinovați / nevinovați în raport cu ceilalți.
Pare mult și greu și grav, nu-i așa? Chiar plictisitor și elitist, ați putea zice. Nu vă lăsați păcăliți! V-am spus deja, am râs mult de tot, făceam eforturi să nu râd prea tare, ca să nu deranjez actorii. Textul e foarte bun și spectacolul e foarte dinamic.
Înainte să intru la masterul de Scriere Dramatică, cred că v-am mai spus asta, mă tot întrebam ce face un regizor de teatru – că actorii joacă, scenograful face decorul și costumele, tipul de la lumini face luminile și compozitorul face muzica. Ce naiba face regizorul? 😊 Ei bine, după un spectacol ca ăsta poți înțelege foarte ușor. Gândiți-vă că, de fapt, avem 12 oameni care stau în jurul unei mese într-o cameră și vorbesc. Asta e tot. Dar teatrul nu e despre replici / dialog, că nu e literatură, e despre acțiuni, e despre ce face actorul pe scenă, nu doar despre ce spune. Iar în spectacolul ăsta e muuuultă acțiune! Și toate aceste situații sunt gândite de regizor (care în cazul de față e și dramaturg). Scena cu reconstituirea celor două apartamente e preferata mea!
Piesa e scrisă de Gelu Colceag și Vlad Corbeanu. Regia e făcută de Gelu Colgeag, iar Vlad Cobeanu a fost asistent de regie. Ba mai mult, Vlad Corbeanu este și unul dintre actorii din spectactol – joacă rolul actorului.
Distribuția e aceasta:
Profesorul: Tudor Aaron Istodor / Marin Grigore
Muncitorul: Marin Grigore / Cuzin Toma
Patroana: Dana Dembinski Medeleanu / Mihaela Rădescu
Inginerul: Vlad Logigan
Medicul: Alexandru Voicu / Andrei Seuşan
Antreprenorul: Andrei Seușan / Viorel Cojanu
Actorul: Vlad Corbeanu
Educatoarea: Valentina Popa / Gabriela Iacob
Vedeta TV: Manuela Hărăbor / Ruxandra Enescu
Poștașul: Vitalie Bantaș
Taximetristul: Doru Ana / Ovidiu Niculescu
Arhitecta: Irina Velcescu / Ilinca Manolache / Ana Bianca Popescu
Aprodul: Petre Moraru
Preferații mei sunt Vlad Logigan, Ovidiu Niculescu și Vlad Corbeanu. Sunt profesori de Firesc! Dar mi-au plăcut foarte mult și Alexandru Voicu, Vitalie Bantaș și Tudor Aaron Istodor. Toți sunt foarte buni, foarte potriviți cu ce joacă (sau, ca să fiu foarte exactă, un singur personaj n-am înțeles, nu mi-e clar dacă așa trebuia să fie sau a jucat prost actorul).
Mi-a plăcut enorm spectacolul. Enorm! V-aș duce cu forța dacă aș putea. E genul de spectacol cu care poți apropia pe oricine de teatru, fără ca asta să însemne că e facil. Ba chiar e și o lecție de viață. Nu pleci doar bucuros că ai fost, ci pleci dorindu-ți să fii un om mai bun.
Intră direct în topul spectacolelor mele preferate și în lista cu spectacole de teatru bune în București.
Hai să mergem împreună pe 13 mai! Aici sunt biletele! E o producție a Teatrului Mic, dar se joacă la Teatrul Național.
Credit foto: Bogdan Catargiu