Spuneți-mi și mie, vă rog, este sau nu o informație publică activitatea oficialilor români, a celor ce iau decizii pentru noi, pentru viitorul copiilor noștri?
Adică ce șanse am să primesc răspunsuri la niște întrebări pe care îmi doresc să le adresez domnului Liviu Marian Pop, Președintele Comisiei pentru Învățământ, știință, tineret și sport din Senatul României, doamnei Camelia Gavrilă, Președintele Comisiei pentru Învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților, doamnei Melania-Gabriela Ciot, Secretar de Stat pentru Afaceri Europene, domnului Angel Tîlvăr, Președintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Camera Deputaților?
Doamnelor și domnilor, ați participat astăzi la conferința ”Primele 1000 de zile din următorii 100 de ani. Educația timpurie, o șansă pentru competitivitatea României.” organizată de UNICEF, Step by Step și ReadyNation la Banca Națională. E foarte bine că ați ajuns și ați luat fiecare dintre dumneavoastră cuvântul, vă felicit pentru asta!
Ce mi-aș dori eu să vă întreb însă sunt următoarele:
- Domnule Liviu Pop, credeți sincer că dacă veniți la această întâlnire cu texte de campanie electorală ”în următorii 3 ani vom face asta și asta” și ”eu am încredere în sistemul de educație”, o să vă creadă specialiștii în educație care se luptă de 20 de ani cu de-alde voi, cu o energie de hamster antrenat pe rotiță? Zi după zi, ministru după ministru, partid după partid, ei o iau de la capăt și vă explică vouă, fiecăruia în parte, cât e de important să includeți educația ante-preșcolară în educația obligatorie.
- Doamna Camelia Gavrilă, v-am admirat dicția și oratoria de pedagog, dar credeți că organizatorii evenimentului v-au chemat să declamați de la prezidiu citate despre educație sau v-au chemat să le spuneți punct cu punct ce ați mai făcut pentru educația timpurie de când nu i-ați mai văzut?
- Domnule Angel Tîlvăr, o să las aici reproducerea ultimului minut din speech-ul dumneavoastră: ”Voi încheia prin a spune că perfecționarea continuă a sistemului educațional, formal și non-formal deopotrivă, este astăzi o sarcină prioritară a profesorilor, a părinților, politicienilor, parlamentelor și guvernelor, a organizațiilor non-guvernamentale, a Uniunii Europene în ansamblul ei, pentru că ne dorim o societate favorabilă îndeplinirii dorințelor și aspirațiilor individuale ale fiecărui copil crescut și educat sub oblăduirea dragostei părintești într-o lume a telefoanelor inteligente și a mașinilor care se conduc singure, dar și a antreprenoriatului, incluziunii sociale și a șanselor care se doresc egale.” Ne rămâneți dator la toți participanții cu măcar un minut de viață!
- Doamnelor și domnilor, poate cea mai importantă întrebare este de ce ați ales să plecați după primul panel, în care ați vorbit toți? Adică ce altceva mai bun ați avut de făcut? Dacă sunteți plătiți să vă ocupați de educația țării ăsteia, iar în sala de la BNR erau cei mai mari specialiști în educație timpurie din țară, vreo doi din afara țării și mulți reprezentanți ai companiilor private dornice să susțină educația cu bani și cu idei, ce ați ales să faceți? Nu e o întrebare retorică, eu chiar aș vrea să știu unde ați plecat! Cum să luați decizii, dacă nu îi ascultați pe specialiști? Cum să avem un dialog dacă plecați după ce v-ați spus monologul, important, coafat, amplificat sonor, de pe treapta un pic mai înaltă a prezidiului, un pic, doar cât să ne fie fiecăruia evident locul?
- Doamnelor și domnilor, treaba dumneavoastră la evenimentul ăsta era să ascultați mai mult decât să vorbiți. Ați făcut fix invers! Observase un speaker azi la eveniment că sistemul de educație din România este centrat mai mult pe predare, decât pe învățare. Exact asta ați făcut și dumneavoastră azi – ne-ați predat lecția ”Cum să te faci că îți faci treaba”.
Au fost în sala aia azi oameni care chiar știu ce e de făcut sau măcar sunt dispuși să încerce. Reprezentantul UNICEF, Pieter Bult, a avut un discurs impecabil, cu informații concrete, cu studii care dovedesc importanța educației timpurii, cu soluții. Au fost Mark Alter, profesor în psihologia educației la Universitatea din New York și Paula Hunt, expert internațional în educație, consultant UNICEF – cum să nu vreți să îi ascultați? Au fost oameni din top managementul unor companii precum Bitdefender, BCR, URSUS, Lidl, IKEA – poate se pricepeau și ei la ceva, nu ați fost nici măcar curioși! A fost un domn, Gelu Duminică, Directorul Agenției de Dezvoltare Comunitară Împreună, un rom, păcat că nu l-ați auzit!
Aici aveți un articol despre importanța educației timpurii.
Singura reprezentantă a statului român care a vorbit (foarte bine, de altfel!) în primul panel și care a rămas și la al doilea a fost doamna Liliana Preoteasa, consilierul ministrului Educației, care ministru, apropo, nu a venit la conferință.
Iar dacă subiectul educației timpurii vi se pare prea nișat, înlocuiți-l cu altul, convingerea mea este că oamenii politici din România anului 2018 au aceeași reacție indiferent de domeniul de care ar trebui să aibă grijă.