De ce au nevoie oamenii de ”dumneavoastră”?

respect, politete

Adică de unde bățul în fund? De ce pretenția asta de a fi domniți? De când ne-om fi căpătat cu ele? Și nu e un obicei autohton! Mi-aduc aminte că prima dată m-a șocat absurditatea lui ”dumneavoastră” prin liceu când începusem să iubesc limba franceză, drept pentru care citeam în franceză și așa am dat peste un ”Je vous aime”. ”Je vous aime”?? Pe bune?? Mă iubești, dar nu ești în stare să îmi spui ”tu”?

Apoi am dat de situațiile alea hilare în care cineva jignește pe altcineva ”Ești un prost”, îi zice, iar Altcineva-ul în loc să contrazică esența jignirii, zice ”Dar de ce îmi vorbiți la pertu, că eu vă vorbesc cu dumneavoastră!”. Exact! Asta era cea mai mare problemă a ta, că nu ți-a zis ”Dumneavoastră sunteți un prost!”

Ah! Și mai sunt proștii fuduli care cer să le vorbești la ”persoana a doua”.

Puteți să mai citiți aici și despre alte cinci categorii de oameni după care nu mă prea dau în vânt!

Nu mă înțelegeți greșit, sunt de acord cu respectul, am tot respectul pentru el 🙂 Sunt unii oameni atât de competenți în domeniul lor, atât de înțelepți sau pur și simplu atât de înaintați în vârstă, încât nu ai cum să li te adresezi în alt fel. Dar utilizarea preventivă a lui ”dumneavoastră” mi se pare enervantă, superfluă, revoltătoare și plictisitoare în același timp. Nu spunem noi că respectul se câștigă? Atunci de ce folosim ”dumneavoastră” doar ca să hrănim vanitatea unuia sau altuia?

Mă rog, adevărul este că am scris textul ăsta doar pentru că mă doare de mor și mă simt bătrână ca naiba când în loc să se dea la mine, tipii mai tineri îmi vorbesc cu ”dumneavoastră”.