Să zicem că nu îți permiți un tur organizat de o agenție de turism, dar te bate gândul să pleci în vacanță în Japonia și Coreea de Sud pe cont propriu. Și nu știi ce program să îți faci, ce e de văzut, ce merită și ce nu. Ei bine, noi ne-am întors de acolo ieri după o călătorie de trei săptămâni, iar articolul ăsta este despre ce program am avut și ce am face diferit dacă am merge din nou.
Planul a fost de la bun început (de acum vreo opt ani adică) să mergem să vedem cireșii în floare – a fost o dorință a Mariei, care e pasionată de cultura Japoniei.
Așa că atunci când am văzut în iulie 2018 o ofertă la biletele de avion București-Tokyo cu 585 eur dus-întors pentru martie-aprilie 2019, le-am luat imediat. Deci ăsta ar fi primul sfat: setează-ți alerte pe momondo.com sau pe alte motoare de căutare, înscrie-te la newsletterele companiilor aviatice si vânează ofertele! Ia-ți biletul de avion cu multă vreme înainte! Noi le-am luat cu 8 luni înainte. Ne-am strâns rapid o gașcă de 12 oameni, între 16 și 70 de ani, rude și prieteni, și apoi ne-am apucat de documentare.
Aici poți să citești seria de articole despre călătoria noastră în California.
Tatăl lui Lucian ne-a trimis tuturor 111 documente despre Japonia și Coreea, luate de pe net – ppt-uri cu poze, texte copiate de pe bloguri românești, texte traduse cu Google Translate de pe site-uri de afară (firește că le-am fi preferat în engleză, dar calul de dar nu se caută la dinți). Și când zic 111 nu e o hiperbolă, atâtea ne-a trimis, am verificat acum în folder. Mă rog, poate a trimis totuși mai multe, cred că pe cele trimise după ce am făcut programul nu le-am mai salvat.
La început am știut că vrem să vedem Tokyo, Kyoto, Osaka și Nara. Muntele Fuji, Hiroshima, Yokohama au fost cu semnul întrebării. Apoi am adăugat Seul – doar așa, pentru varietate, ca să punem și Coreea pe lista de țări văzute. Nu am avut mari așteptări și poate tocmai de aceea orașul ăsta a fost o surpriză plăcută.
Pe lângă cele 111 documente primite de la tatăl lui Lucian (ți le pot trimite dacă ai nevoie), trei site-uri mi-au fost de mare ajutor în organizarea excursiei în Japonia și Coreea de Sud pe cont propriu:
- www.japan-guide.com – un site excelent, complet, are toate informațiile de care ai nevoie;
- www.visitacity.com – de site-ul ăsta am aflat recent, dar e o bucurie! Intri pe el, îți alegi destinația, numărul de zile pe care vrei să le petreci acolo și el îți propune niște obiective turistice. Poți să scoți sau să adaugi alte obiective, să pui adresa hotelului etc. Site-ul îți calculează cât timp faci de la un obiectiv la altul, își propune un calendar, un traseu, timpi de vizitare. Mai tare este că dacă tu pui un obiectiv turistic într-o zi în care acolo e închis, site-ul îți spune asta și îți sugerează o altă zi de vizitare;
- www.booking.com – pentru cazări. De felul nostru nu suntem pretențioși, așa că am ales hosteluri și apartamente cu note între 7.4 și 9.4.
După ce ne-am documentat, am stabilit câte zile vrem să stăm în fiecare oraș. Imediat am cumpărat biletele de avion dintre orașe și am rezervat cazările.
Programul nostru pentru vacanța din Japonia și Coreea de Sud pe cont propriu a arătat așa:
Am început cu două nopți în Tokyo. Prima zi a fost de revenire după zbor, în a doua am mers în Harajuku (cartierul adolescenților, al culturii urbane și modei) și la Shibuya, celebra intersecție cu treceri de pietoni pe diagonală.
Am continuat cu Seul, unde am stat 5 nopți. Ai aici programul nostru.
Pe scurt, în Seul am vizitat Namdaemun Market (un fel de Obor, interesant doar dacă ai mult timp de stat în Seul), o autostradă suspendată din oraș pe care au dezafectat-o și au transformat-o în zonă de promenadă, Namsan Park (care nu merită, Seul se vede mai bine de pe traseul către Turnul Seul),
Bukchon Hanok Village (o zonă frumoasă, în care pare că timpul s-a oprit în perioada medievală),
Gyeongbokgung (Ăsta e un palat de prin 1400. Lumea e îmbrăcată în costume populare pentru că așa are gratuitate la intrarea în muzee, palate etc. Costumele le închiriază pentru 7 dolari, în vreme ce intrarea la palatul ăsta, de pildă, e 3 dolari.)
Dongdaemun Design Plaza (o clădire foarte modernă, creată special pentru târguri, expoziții, lansări de produse, evenimente),
o cafenea care pare 2D, vopsită în alb și negru (poza mea de profil de pe Facebook este de acolo).
Seul este un oraș extrem de plin de viață, cu foarte mulți adolescenți și tineri. Cazarea noastră a fost într-un cartier în care în weekend se închid străzile seara și toată zona se umple de trupe care cântă și/sau dansează, cu lume multă adunată în jur, care filmează cu telefoane sau camere profesionale momentele artistice.
De la Seul am luat avion înapoi spre Japonia, dar nu spre Tokyo, ci spre Osaka. Trei nopți am stat acolo, deci am avut două zile pline – ai programul aici.
Am fost la Umeda Sky Building, am vrut să urcăm la Floating Observatory, dar erau cozi prea lungi, am fost în Dotombori (zonă pietonală de magazine și restaurante unde mi-am uitat aparatul foto într-un magazin, dar l-am recuperat de la un vânzător 45 de minute mai târziu), am fost la Castelul Osaka,
la templul Sumiyoshi Taisha și la Acvariul din Osaka (despre care am citit că este unul dintre cele mai mari din lume. Așa o fi, dar asta înseamnă că noi deja le-am văzut pe alea mai mari! 🙂 Ce ne-a plăcut însă a fost că am văzut balene și că am mângâiat rechini și pisici de mare).
În Nara am mers pentru căprioare. Acolo este un parc unde trăiesc libere vreo 1200 de căprioare. Vin și îți mănâncă din mână. Dacă nu le dai, te împung. Dacă nu ai nimic de mâncare, te ignoră.
Tot aici am văzut o grădină foarte frumoasă, tipic japoneză, se numește Isui-en.
La Nara am ajuns cu trenul din Osaka și tot așa am plecat spre Kyoto.
În Kyoto am vizitat Castelul Nijo (merită!), Pădurea de bambuși (foarte frumoasă, dar foarte mulți turiști),
Pădurea de maimuțe (dacă ai fost în Ubud nu mai merge și aici),
templul Kinkaku-Ji (Pavilionul de aur. Foarte frumos!),
Fushimi Inari-taisha Shrine (Altarul cu peste 5000 de porți torii. De văzut neapărat, chiar dacă e aglomerația de pe lume),
templul Kiyomizu-dera (nu m-a încântat atât de mult), cartierul Gion (unde ar fi trebuit să vedem gheișe, dar am văzut doar turiste îmbrăcate în kimonouri). Am ratat însă Templul Zen Ryoanji și îmi pare rău, pentru că are o grădină tipic japoneză cu pietre și nisip pe care îl greblează ei, știi genul ăla de grădină, nu?, și apoi, când am ajuns în Tokyo nu am mai găsit alta de genul ăsta. Deci poate totuși nu e o grădină tipic japoneză dacă e într-un singur loc 🙂
Din Kyoto am plecat spre Tokyo cu trenul și am ales trenul rapid, Shinkansen, care poate ajunge la viteze 320 km/h. Am făcut cei 450 de km în 2 ore și 18 minute. Am avut ușoare amețeli, ni s-au înfundat urechile, a fost bine! 🙂
Programul din Tokyo îl ai aici, dar pe scurt, a fost așa: parc de văzut cireșii în floare,
Harajuku din nou, grădină de văzut cireșii,
Akihabara (cartierul cu electronice),
Tokyo Character Street (Care se află la nivelul -2 al unei stații de metrou. E un oraș sub alte două orașe. La un moment dat eram într-o intersecție în mijlocul acestui oraș subteran și cât vedeam cu ochii în toate cele patru zări erau alei nesfârșite cu magazine. Character Street este cu magazine specializate în personaje de desene de animate, dar mai era și Ramen Street, care, firește e o stradă plină cu restaurante de ramen. Toate astea, repet, la nivelul -2 sub o stație de metrou.). Tsukiji Market, celebra piață unde se licitează și se vând pești-monștri, s-a mutat din octombrie 2018 doi km mai încolo. Am ratat-o. Muzeul de artă digitală e campion la cozi. Am luat biletele online, dar am stat la coadă la intrare vreo oră și un sfert, apoi ca să intrăm într-o anumită cameră – încă vreo oră. Mă rog, astea sunt detaliile picante. Realitatea este că e un muzeu interesant, care merită văzut.
Iar drumul până acolo e atât de frumos, încât noi am coborât din tren și ne-am întors o bucată de drum ca să avem de unde reveni!
Apoi alt parc pentru cireși,
apoi un râu îngust pe malurile căruia sunt cireși,
apoi un râu lat, unde puteai să te plimbi cu barca pe sub cireșii de pe mal.
Am intrat alături de japonezi în nebunia Sakura – pentru că într-adevăr este o nebunie! Mii, zeci de mii de oameni năvălesc în parcuri și grădini ca să vadă florile de cireș, să le facă poze din toate unghiurile, să facă un picnic cub copaci, așezați pe niște mușamale puse pe aleile asfaltate… E un val de oameni de care te lași dus, nu prea poți să mergi în ritmul tău, să schimbi direcția, să te oprești. Dar nici nu îți dorești neapărat asta, că vrei să faci ce fac și ei, să le înțelegi iubirea pentru Sakura.
Revin un pic la cozile uriașe. Spuneam că la Muzeul de artă digitală au fost cozi mari. Asta pentru că acolo chiar am așteptat. Coada cea mai mare însă a fost la cel mai mare Starbucks din lume, deschis cu o lună înainte să ajungem noi în Tokyo. Se dădeau bilete de ordine pentru intrarea în cafenea, noi mai aveam 1900 persoane în fața noastră. Din când în când scanam cu telefonul QR code-ul de pe bon, așa am aflat că ne-ar fi venit rândul peste 5 ore și jumătate. Eram în barcă pe sub cireși la ora aia! 🙂
Apropo de organizare, dacă plănuiești un tur prin Japonia, îți sugerez să intri pe www.jrpass.com și să calculezi dacă e mai ieftin să cumperi abonament de tren pentru toate călătoriile pe care le plănuiești. La noi nu a fost, am cumpărat bilete de tren pentru fiecare călătorie în parte, dar multora le iese mai bine la socoteală cu abonamentul.
Acum, după ce ne-am întors, am face programul un pic diferit – am scoate câteva zile de la Tokyo și de la Seul și am adăuga insula Okinawa, cea mai de sud și mai însorită insulă din Japonia. Doar ca să stăm câteva zile la soare, poate chiar la plajă dacă am avea noroc. Și am acorda mai mult timp pentru cartierul Odaiba, unde sunt Muzeul de artă Digitală, Portul Tokyo, Statuia Libertății (copie după cea din New York), dar mai ales o infrastructură demnă de filme SF – poduri peste poduri, autostrăzi suspendate, pasaje rutiere pe sub apă, linii de cale ferată suspendate, trenuri pe pernă de aer, bărci pentru transportul public care arată ca niște nave spațiale, o curățenie pe care ai asocia-o mai degrabă cu un muzeu în aer liber, nu cu un port.
O să mai scriu câteva articole zilele astea despre cât a costat această călătorie în Japonia și Coreea de Sud pe cont propriu, despre ciudățenii întâlnite în Japonia, despre ce am învățat în vacanța asta.
Dacă ai întrebări despre Japonia și Coreea de Sud nu te sfii să mă întrebi. Răspund cu dragă inimă dacă știu!