Lucian voia să se facă profesor de fizică pentru că profesorul lui din liceu purta jeanși și avea calculator. În anii ’80! Eu, dimpotrivă, m-am respins cu fizica precum doi magneți de același pol. Singurele amintiri din orele de fizică sunt că în Generală, profesoara își punea în piept toate mărțișoarele primite pe 1 Martie și, că în liceu, profesorul a venit cu o ață roșie pe costumul maro câteva săptămâni la rând. Noroc că Maria l-a moștenit pe Lucian! Fizica îi place mult, iar profesorul de acum e unul dintre preferații ei.
Mi-e clar însă că e mai ușor să te atașezi de materiile unde ai profesori care știu să predea, care știu să își facă ora interesantă, provocatoare sau măcar ne-plictisitoare.
Mariei, de pildă, îi place profesorul ei de fizică pentru că le dă exemple. Nu le predă doar teorie, le explică în ce se aplică noțiunile predate. Cu toate astea, nu fac experimente, nu au laboratoare.
Am auzit recent de un ONG care luptă din răsputeri să schimbe sistemul de învățământ din România. Se numește Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE) și a pornit deja două programe – ”Fizica altfel” și ”Chimia altfel”.
Mai clar, au reușit să schimbe programa de fizică pentru gimnaziu, încărcată inutil, și să pregătească peste 1800 de profesori din toată țara (aproximativ o treime din numărul total de profesori) să predea cu o metodă nouă, metoda investigației. Astfel, acum, elevii sunt încurajați să facă raționamente și să găsească soluții.
După cum spun ei în video-ul ăsta, imaginează-ți copilul tău mergând cu bucurie la ora de fizică! Poate să sune a utopie, dar ei au reușit prin metoda asta, învățare prin investigație. De fapt, au inversat procesul – în loc să înceapă cu teoria, pornesc de la un experiment simplu, iar la sfârșit, elevii înțeleg formulele.
Învățământul din România te obligă acum să vânezi note bune, să memorezi multă informație, adesea chiar fără să o înțelegi, iar rezultatul este că uiți repede și că nici măcar nu ai șansa să te atașezi de o materie pentru că de fapt nu apuci să o cunoști cu adevărat. Cum să mi se pară fizica tare, dacă la oră vine un profesor care scrie niște formule pe tablă, iar eu ca elev trebuie să le copiez pe caiet și până data viitoare trebuie să le memorez, ba chiar, să fiu pregătit și de un test?! Nu ar fi mult mai interesant să ajung eu la formule, printr-un experiment? Uite, ca fetițele astea care au făcut la ora de fizică o baterie din materiale reciclabile!
Au și oamenii ăștia dreptate: lumea din jur se schimbă, educația de ce ar rămâne la fel?
Schimbarea nu e un moft de dragul schimbării, ci e o necesitate: testele internaționale arată că în jur de 40% dintre elevii români de 15 ani nu dețin abilități de bază care să le permită să înțeleagă un text sau să își explice un fenomen din lumea înconjurătoare. Adică știu să citească, să scrie și să calculeze, însă nu înțeleg ideile principale dintr-un text simplu sau nu înțeleg fenomene fizice banale pe care le văd în jur. Analfabetismul științific se afla în 2015 la un nivel de alarmant de 38,6% în România.
CEAE a demarat acum un an și programul ”Chimia altfel”, iar în curând speră să înceapă și ”Biologia altfel”.
Dacă vrei să îi ajuți cumva, intră la ei pe site și cunoaște-i mai bine. E un prim pas. Apoi o să îți dai seama singur ce poți să faci tu pentru ei și ce pot ei să facă pentru tine sau pentru copilul tău.