Sunt unii oameni care știu din prima ce vor. Care, dacă se duc, să zicem, în magazinul Bucuria, își aleg foarte repede 2-3 feluri de bomboane, le pun pe cântar și sunt fericiți. Eu nu! Eu aleg vreo 7-8, le iau acasă, le tai în bucăți mici, gust din toate, mă hotărăsc care îmi plac, fac o listă cu cele cumpărate și cu cele preferate, o pun în Keep ca data viitoare când merg la magazin să iau întâi ce îmi place, să evit ce nu mi-a plăcut și să mai încerc alte 7-8 feluri.
Și i-am transmis asta Mariei.
Maria a făcut înainte de vacanță vreo 2-3 luni de Krav Maga – asta e o combinație de arte marțiale, o tehnică de lupte bazată pe auto apărare, inventată de israelieni, luând ce le-a plăcut lor mai mult din mai multe tipuri de arte marțiale. S-a descurcat atât de bine, încât la primul concurs a luat direct centura galbenă cu o tresă portocalie, mai bine decât colegi de-ai ei care făcuseră sportul ăsta vreo 6 luni. Și îi plăcuse – făcuse mușchi, era mândră că îi pune la pământ pe băieți mai mari ca ea, o ajutase să aibă mai multă încredere în ea. Numai că acum stă pe gânduri dacă să se întoarcă la Krav Maga sau să încerce judo. ”Dacă o să îmi placă mai mult judo? De unde știu dacă nu încerc?”
Iar Krav Maga vs. judo e ultimul exemplu din multe altele – schimbăm profilul, schimbăm liceul, schimbăm mobila în cameră, schimbăm culoarea la păr…
Arătându-i Mariei începutul ăsta de articol, ea a zis ”Păi foarte bine faci! Oamenii ăia o să cunoască toată viața lor doar două gusturi de bomboane. Tu vei ști 16!”
Noi am educat-o așa, e adevărat. Noi am încurajat-o să exploreze, să fie independentă, curioasă. Acum ne străduim să o învățăm cumpătarea, bucuria de a avea ce ai, echilibrul, liniștea, opusul goanei. Cam greu la 15 ani! 🙂
Așa că întrebările zilei sunt: E bine să ai termeni de comparație sau e bine să te oprești din prima la ce știi că vrei? Dacă tot guști bomboane, există riscul să te saturi și la un moment dat să nu le mai vrei nici pe alea care îți plac? Căutarea continuă ține de spirit liber sau de incapacitatea de a te atașa?
Dar e ok, nu suntem îngrijorați, doar șlefuim permanent diamantul ăsta de copil!