Aș vedea un răsărit din vârful Muntelui Batur și-apoi aș bea un matcha latte la cafeneaua aia frumoasă de unde se vede muntele pe care tocmai am urcat.
Aș pândi cu un obiectiv foto uriaș o pasăre colorată în grădina minunată a casei din Girne, Cipru.
M-aș plimba cu Maria și cu Max, dacă s-ar putea, pe același SUP. Lucian ar sta pe mal și s-ar uita la noi cu iubire. Apoi ar veni și el și-ar înota cu Max în vreme ce noi două am citi la umbra unui copac uriaș. Am fi pe plaja Arriba din Thassos.
Aș râde la jocurile de cuvinte făcute de Lucian și-aș râde mult, aș râde cu lacrimi, aș râde până aș simți că fac pe mine de felul în care dansează, demonstrativ, Maria.
M-aș bucura de energia colegilor din agenție, din zilele alea foarte bune, când intră Dragoș pe ușă cântând și Carmen continuă cântecul, când Ivona zice două vorbe și Dragoș continuă cu replicile dintr-un video de pe youtube pe care ei îl știu pe de rost, când Ema râde de cine știe ce face Ziggy…
Aș merge cu mami cu cortul pe plaja Tuzla și am fi doar noi două pe toată plaja – eu m-aș duce la alergat și aș găsi-o pe ea făcând rebus la umbră și i-aș vedea fața senină și relaxată.
L-aș asculta pe tati în foișorul din curtea de la Cosâmbești povestind istorii din tinerețea lui cum numai el știe să povestească. Și-apoi ar rupe o floare din curte și mi-ar pune-o după ureche și s-ar uita la mine cu toată iubirea și toată mândria din lume și mi-ar spune că sunt frumoasă.
M-aș plimba prin orezăriile din Ubud și-aș vrea să iau tot verdele ăla cu mine.
M-aș da cu placa pe Dunăre fix înainte să apună soarele.
Aș mânca un storceag la Doi Căpitani, niște creveți cu usturoi făcuți de Lucian și-un tiramisu cu coajă de portocală și un pic de Cointreau făcut de mine.
Aș bea cu tataia, mamaia, Mihăiță și Cati, care nu mai sunt, un vin făcut de-ai mei din via care nu mai e.
Aș citi toate cărțile pe care le-am cumpărat și n-am apucat să le citesc și-apoi aș reciti toate cărțile care mi-au plăcut vreodată.
Aș scrie o piesă de teatru, o comedie la care se și plânge un pic, care o să se joace mult, mult și o să facă fericiți mulți, mulți oameni.
Nu mi-aș face griji pentru kilogramele în plus și nu m-aș întrista pentru prietenii care m-au rănit.
Mi-ar veni în cap dorul care o s-o doară pe Maria când eu n-o să mai fiu, așa că m-aș duce la ea și-aș îmbrățișa-o tare și-aș ține-o așa până plâng eu tot plânsul ei.
În ziua asta perfectă, aș merge și-aș locui două luni de vară în Azore.
Aș închiria o barcă și m-aș plimba cu Lucian și-am da peste o familie de delfini și-aș avea curajul să sar în apă și să mă joc cu ei. Mult m-aș juca! Și pentru prima dată în viață aș deschide ochii sub apă ca să îi văd venind spre mine.
M-aș îmbrățișa cu mami, m-aș așeza pe tălpile ei și ne-am clătina stânga-dreapta, așa îmbrățișate, și-am plânge fără să vorbim și ne-am iubi și ne-am descărca de toate greutățile și-apoi ne-am încărca una de la alta.
Aș vedea un apus pe soare pe malul oceanului, d-ăla când se dă mare Dumnezeu cu culorile lui, în Gili Air, stând în brațele lui Lucian.
Apoi aș dansa cu prietenii până în zori pe o plajă, oriunde, chiar nu contează, doar să fie muzică bună și veselă.
N-aș mai visa să am ce n-am și-aș fi atât de fericită cu ce-i al meu! Atât de fericită!