Ne place la Brașov. La fel de mult la toți 3.
Când eram student și mă pregăteam să devin profesor de fizică, întrebam pe toată lumea cum se obține o repartiție la Brașov. Mi s-a părut întotdeauna un loc care m-ar ajuta să mă civilizez, iar răcoarea lui, un ajutor care să tempereze impulsurile creierului meu de brăilean isteț, dar răutăcios.
A venit Revoluția, am luat București-ul în piept, am uitat de civilizație și, pentru vreo 10 ani, Brașovul a fost doar punctul de egală distanță (în timp) între Poiană și Taverna Sârbului. Între Crăciun și Anul Nou, când e mai aglomerație și se circulă bară la bară.
Slavă Domnului că, după 2000, și lumea și eu ne-am mai liniștit. Așa că după 35 de ani, am început să vedem Brașovul. Din nou. Avem prieteni buni născuți în Brașov, alții care lucrează aici, sentimentele sunt acum amestecate, echilibrate și așezate, cum le stă bine să fie în sufletul unor oameni de 40.
Dar, ca și la 19 ani, când vrem să ne liniștim un pic, să alergăm (sunt niște alergări montane superbe) sau doar să ne bucurăm de bucuria Mariei, atunci venim un pic la Brașov. Maria iubește Brașovul și-l preferă Sibiului sau Clujului. Şi pentru noi e un Paradis. Şi-am fost în mai multe.
Cafea? Hof Cafe. Mic Dejun? Încă n-am găsit. Restaurant? Multe. Multe și bune. Trattorian, Dei Frati, Casa Hischer, ca să vi le spunem doar pe cele din preajma imaginii de mai sus.