Ieri, Maria și-a văzut pentru prima dată străbunicii. A fost una dintre minunile alea de care citești de obicei în presă: un aparat foto vechi la care Lucian ținea mult pentru că era al bunicului său din partea tatălui, un film rămas în aparat și dorința Mariei de a se apuca să facă fotografii cu un aparat cu film.
Eu nu l-am cunoscut pe bunicul lui Lucian, dar am auzit numai de bine despre el: a fost ofițer de jandarmi prin Dobrogea și așa a cunoscut-o pe mamaia, care era asistentă. Când s-a schimbat regimul și jandarmii au fost nevoiți să devină milițieni, bunicul și-a dat demisia și a trebuit să fie strungar. Înțeleg că spiritul de militar a persistat, pentru că era strict și îi tot rupea paginile lui Lucian dacă scria urât – deci scrisul frumos de acum și dragostea pentru caligrafie a lui Lucian de la bunicul vin! Mai știu că a devenit credincios spre finalul vietii, că era ordonat și că avea un pod plin de surprize, cu multe chestii vechi. Aparatul ăsta de fotografiat este nemțesc și bunicul îl lua cu el în toate călătoriile lui. După ce a murit bunicul, Lucian a luat aparatul la București și l-a ținut cu drag în cutia cu obiecte vechi și importante.
De câteva zile, Maria ne tot spune că vrea să facă fotografii cu un aparat cu film, așa că Lucian i-a dat aparatul bunicului. Au descoperit amândoi că are un film înauntru, de fapt, Lucian știa de film, că mai trăsese câteva cadre acum câțiva ani, la noi în casă. Maria a luat filmul, l-a dus la developat, a aflat că e expirat din ’85, au urmat vreo două zile de emoții – o ieși ceva, n-o ieși? – și apoi a primit mailul cu fotografiile care îi arată pe străbunicul, străbunica, bunicul (tatăl lui Lucian) și sora bunicului. Plus, o fotografie cu niște lalele – ăsta trebuie să fie cadrul lui Lucian de la noi din casă 🙂
L-am întrebat pe tatăl lui Lucian când au fost făcute pozele și el bănuiește că în timpul unei călătorii prin Vrancea, acum 30-33 de ani.
Între timp, Maria s-a atașat de aparat, nu mai iese în oraș fără el. Aseară a primit alt film de la developat, cu fotografii făcute de ea și o auzeam supărată că a stricat o poză perfectă pentru că a băgat degetul în cadru! Vorba lui Exarhu, așa începe! 🙂