Am fost 18 zile în Cipru, am stat mai mult în Nord, în zona ocupată de turci, dar ne-am plimbat destul de mult și în partea grecească. Articolul acesta (lung) este despre experiența noastră acolo, în speranța că ajută pe cineva să se decidă dacă să meargă acolo sau nu. Eu sper să da 🙂
Sunt foarte multe de spus, încerc să structurez articolul pe subcapitole, ca să fie mai ușor de urmărit.
Care-i faza cu insula / țara Cipru?
Înainte să mergi acolo, ar trebui să știi că Ciprul e împărțit în două părți mari sau chiar patru dacă le numărăm atent. Eu n-am știut asta (și mă pedepsesc recunoscând-o public), așa că am ales cazarea dând search pe Airbnb după Cipru. Abia după ce am rezervat am aflat că nordul insulei a fost ocupat în 1974 de Turcia.
Încerc să vă spun pe scurt istoria insulei (deși e mult mai complicată decât „reducția” de față), sper să o pot face corect și fără să rănesc sentimentele cuiva: Ciprul e locuit de greci și turci. Mai mulți greci, dar și turci sunt destui.
În 1974, ca urmare a faptului că unii greci din Cipru voiau să anexeze insula Greciei, Turcia a invadat Ciprul. Au venit cu nave de război, armată, tot tacâmul și au invadat nordul insulei, inclusiv orasul Famagusta – pe atunci cea mai renumită stațiune, cu infrastructură modernă (cabluri de iluminat subterane, de pildă, în 1974!), cu plajă largă cu nisip alb, apă de un turcoaz clar, o minunăție! Patru săptămâni a durat razboiul. În timpul ăsta, turcii din sudul insulei au venit în nord și grecii din nord au plecat spre sud. Locuitorii orașului Famagusta au fost obligați să își părăsească locuințele, convinși fiind că se vor întoarce în câteva zile. Nu au mai avut voie să se întoarcă acasă nici până în ziua de azi! Au pierdut casele, joburile, afacerile, viața lor toată așa cum o știau. Citeam undeva că nici măcar nu au făcut scandal, nu s-au revoltat – erau prea ocupați cu supraviețuirea fizică și emoțională. Nu știu cât este de adevărat, dar am un nod în gât numai când încerc să mă pun în locul lor. E vorba de peste 35.000 oameni. Și nici nu au fost recompensați vreodată cu ceva, oricât, de statul cipriot sau de cel turc. Statul cipriot consideră că dacă ar acorda compensații păgubiților, ar recunoaște implicit existența statului nou creat – Republica Turcă a Ciprului de Nord. Acest stat este recunoscut până în ziua de azi doar de Turcia.
Așa că insula este azi e împărțită în 4: a ciprioților (mai mult greci), a turcilor, a britanicilor (au și ei o parte mică, dat fiind că insula a fost câteva sute de ani colonie britanică, de altfel, se și conduce pe stânga, iar prizele sunt ca în UK) și o zonă de No Man’s Land, controlată de ONU.
Cel mai trist și revoltător este însă că un cartier din Famagusta, Varosha, a rămas nelocuit. E un teritoriu cu case știrbe, golite de bunuri, cu geamuri sparte, prin care buganvillia invadează camerele în care abia mai vezi din când în când o fostă bibliotecă, un fost frigider, pereți pe care încă se văd mușcăturile gloanțelor de mitraliere, copaci care cresc din asfalt și chiar din pereții blocurilor… La parterul clădirilor, încă poți distinge firme de turism sau haine, branduri precum Toyota, Kodak sau chiar foste firme luminoase și indicatoare către DISCO.
E trist și revoltător, spuneam. Mai ales că totul a rămas așa, nelocuit, ca un act politic al Turciei – o demonstrație de forță și o posibilă monedă de schimb pentru o eventuală viitoare negociere cu Cipru/Grecia/ONU.
Cartierul e încercuit de garduri înalte pe care sunt panouri roșii cu soldați înarmați, ca să fie clar că accesul nu e pentru oricine, oricând. La intrare și la fiecare intersecție sunt soldați turci și ai Națiunilor Unite care urmăresc vigilent turiștii. La fel de vigilent precum camerele 360 amplasate pe clădirile din zone strategice sau binoclurile cât telescoapele de pe blocurile înalte.
Nu îmi e clar de când este deschis cartierul pentru vizitare, e posibil ca doar din 2020, informațiile de pe net nu sunt lămuritoare și acolo nu am găsit un ghid pe care să îl întrebăm.
Oricum, în primii ani, accesul în zonă a fost interzis complet, apoi a fost permis doar turcilor, abia recent turiștilor de alte naționalități. E transformat într-un fel de parc, o zonă de promenadă, au chiar și biciclete de închirat, 8 km de asfalt nou printre clădiri rămase fără proprietari și hoteluri rămase fără turiști, pe marginea uneia dintre cele mai frumoase plaje, rămasă goală.
Chiar ne întrebam ce simt, ce gândesc turcii care se plimbă printre casele rămase de izbeliște ale grecilor.
Oricum, dacă vreți să intrați mai în detaliu, vă recomand acest vlog, e foarte, foarte bine făcut și ajută să înțelegeți istoria insulei:
Las aici și câteva fotografii făcute de mine în Famagusta:
Și așa am pus pe listă un prim obiectiv turistic din Cipru: Famagusta. Mergeți să îl vedeți, că vă ajută să fiți mai buni, vă face să vă gândiți la ce sunt în stare să facă oamenii oamenilor. Și, bonus, puteți să beți o cafea turcească pe una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă. Poate chiar să faceți plajă – nu sunt sigură că e voie, noi am fost iarna și nu era cazul, dar erau umbrele de soare pe plajă, deci înclin să cred că e posibil. Dar revin un pic mai târziu la obiectivele turistice.
De ce să mergi în Cipru
1. Pentru că e aproape și ai zbor direct până în Larnaca. 2. Pentru că are plaje frumoase, diverse (late, cu nisip / cu maluri înalte / cu golfuri intime etc.), cu ape extrem curate, de un verde-turcoaz clar, care pot căpăta infinite feluri de a fi – liniștită, limpede sau cu valuri mari cu spumă albă, impecabilă. 3. Pentru că insula e verde chiar și iarna. 4. Pentru că are o natură bogată, diversă și extrem de frumoasă. 5. Pentru că poți să faci birdwatching (sute, mii de păsări flamingo, stau iarna pe lacurile din sud aproape de mal). 6. Sau să vezi țestoase depunând ouă pe plaje. 7. Pentru că, fiind la intersecția a trei continente și fiind ocupat de-a lungul vremii de egipteni, persani, otomani, britanici etc., e un mix foarte plăcut de culturi. 8. Pentru că are singura capitală din lume divizată între două țări – poți trece granița pe jos sau cu mașina, după ce treci prin vamă. 9. Pentru că vremea bună de plajă durează din mai până la mijlocul lunii octombrie, iar pe an sunt 342 de zile însorite. 10. Pentru că au autostrăzi bune care traversează insula în toate sensurile (inclusiv la turci sunt drumurile foarte bune) și care sunt aproape de maluri, te lasă să vezi marea de sus. 11. Pentru că în aproape în orice moment, vezi și mare, și munte. 12. Pentru că atunci când e senin vezi dincolo de mare Antalia și munții cu zăpădă pe ei. 13. Pentru că mâncarea e ceva… Doamne, cum e mâncarea acolo! Și câtă!! O să revin la subiectul ăsta (dar între timp rețineți așa: meze, kofte, baclavale cu ciocolată, gris cu înghețată, cele mai zemoase grătare, caracatiță/creveți cu roșii uscate). 14. Pentru că, dacă îți place și Grecia (noi mergem foarte des în Thassos), și Turcia, aici le ai pe amândouă. Și nu mă refer la Nord și Sud, ci la combinația dintre ele care există și colo, și colo.
Cipru de Nord sau Cipru de Sud?
Ce vrei tu, nu are cum să fie rău! Doar nu te reține să mergi și în partea cealaltă, orice ai alege!
Nordul este și el dezvoltat, am vazut universități și spitale pe care pot doar să le visez în București. E adevărat că la greci e totul mai cochet, mai european, poate mai curat, dar și partea ocupată de turci e frumoasă și civilizată.
La început mă stresa să văd peste tot afișe roșii cu soldați turci cu mitraliere sau unități militare, dar m-am obișnuit repede. M-a liniștit și faptul că oamenii sunt foarte prietenoși și un pic surprinși că eram acolo (un chelner ne-a spus că e în Cipru de 14 ani și suntem a doua familie de români pe care o întâlnește).
Orașele au nume grecești și turcești: Nicosia e Lefkoșa, Kyrenia e Girne, Famagusta e Gazimagusa etc.
Poți să alegi Sudul (la greci, adică), dacă ai rețineri politice, religioase referitoare la Turcia.
Poți să alegi Nordul (turcii) dacă vrei să fie de câteva ori mai ieftin.
În Sud plătești cu euro, în Nord cu liră turcească. Ca să înțelegi cam cât e mai ieftin în Nord decât în Sud, când am mers în Nicosia și am lăsat mașina în parcare pe partea turcească, am plătit 10 lire (3 lei) pentru o zi întreagă. După ce am trecut la greci pe jos, am văzut o parcare care costa 3 eur (15 lei) pentru o oră. Bine, nu la toate se aplică aceeași proporție, dar în Nord e atât de ieftin, încât nu am avut niciodată presiunea prețurilor.
Uite niște prețuri din nord:
– în medie, o masă de 5 persoane în Cipru (de Nord!) costă 700 lire (230 lei), dar de fiecare dată rămâne atâta mâncare, că poți să iei și acasă. Dacă poți să pleci spre casă. De obicei nu poți, că ai mâncat prea mult. Ciprioții (mai ales la turci) au obiceiul de a aduce meze (farfurioare mici și multe, spre 20 de bucăți, cu chestii diverse, salate, legume, sosuri etc. înainte de felul comandat de tine). La The Kitchen, de pildă, un restaurant elegant din Girne, un fel principal care vine cu 15 meze reci și calde și desert costă 160 lire (50 lei) și e arhi-suficient pentru două persoane. Sau: la Heaven, bistroul de lângă casa noastră, un mic dejun pentru două persoane din care mâncam vreo 4 costă 180 lire (60 lei) și conținea: platou de brânzeturi și mezeluri, platou de legume, platou de cartofi prăjiți cu cârnați, haloumi și rulouri cu brânză prajite, măsline negre, măsline verzi, 2 ouă ochiuri, menemen (un fel de omletă cu roșii, genială!!!), o altă omletă cu cartofi, ceai, 3 feluri de dulceață (cu caise / căpșuni / cireșe amare întregi), un bol cu miere în care puneau o lingură de unt, să fie!, pâine prajită.
Mă opresc aici cu descrisul, las doar câteva poze, deși, sincer, mi-e rușine de câtă mâncare era. (Uneori erau atât de multe farfurii, mici și mari, încât le puneau unele peste altele. Sau mai aduceau o masă lângă aia la care stăteam!)
– 18 eur/ zi costă să închiezi o mașină. Dacă vrei un microbuz (noi am fost 5 adulți și un copil) e 30 eur/zi. Apropo de mașină, înțeleg că e mai bine să închiriezi mașină din Nord dacă vrei să călătorești și în Nord. Noi așa am făcut și firma a trimis un taxi să ne ia de la aeroportul din Larnaca (Care e la greci. Te-am zăpăcit?)
– benzina – 3,7 lei.
– internet 10 GB – 40 lei.
– alcoolul în restaurante e la prețul din supermarketurile de la noi. O bere Efes e 6 lei.
– un capuccino – 25 lire (8 lei). În vreme ce scriu articolul ăsta sunt într-un Starbucks din București și aici un capuccino mediu e 14 lei.
Nu mai zic de faptul că primeam în mod uzual apă, ceai, cafele pentru toată lumea din partea casei… iar când mergeam să luăm baclavale (cele mai bune baclavale din lume, nu glumesc!), ne dădeau să gustăm la toți care intram în magazin. Aceste baclavale:
Ce poți vizita în Cipru
În Nord, la turci:
– Girne – portul, cetatea.
– Alagadi beach – e o plajă protejată, vara vin țestoasele și depun ouă aici. Iarna nu sunt țestoase, e doar o plajă frumoasă rău. Doar atât.
– Bellapais – ruinele unei mănăstiri amplasată pe un vârf de deal /munte. În zare vezi marea și până la ea – vile frumoase cu piscine în curți. Frumos. Iar.
– Famagusta – v-am povestit de cartierul Varosha, dar și orașul merită o plimbare.
– Hamam. Orice hotel de 5 stele are hamam (și spre deosebire de hamamurile la care am fost în Istanbul, astea sunt noi, curate, aduc mai degrabă a spa, decât a baie turcească antică). Trebuie, trebuie, trebuie să mergeți.
N-am ajuns la Salamis ancient city, deși era lângă Famagusta pe care am vizitat-o de două ori, dar când ajungi în Varosha ești hipnotizat, te plimbi ore întregi și te întrebi cum de e posibilă atâta micime umană.
La greci:
– Larnaca – orașul, portul, lacul cu flamingi – ăsta e de văzut iarna, că vara înțeleg că nu e nici lac, d-apăi flamingi!
– Pietrele Afroditei (se spune că aici s-a născut Afrodita). E frumos, dar nu e cel mai frumos loc de pe insulă, deși e poate cel mai cunoscut.
– Aya Napa – cu plaja Nisi Beach. Am prins aici un apus de o frumusețe de-aia de amuțești!
– Paphos – portul este patrimoniu UNESCO.
– Kissonerga Bay, Coral Bay – ambele pe langă Paphos. Staaai și te minunezi câtă frumusețe poate încăpea într-o insulă!
Ce nu am apucat noi să vedem, dar sunt pe listă pentru data viitoare când o să ajungem în Cipru: satul Omodos în munții Troodos, Limassol (înțeleg că faleza e foarte frumoasă la apus), Băile lui Adonis, Akamas, cheile Avakas.
COVID
Deși regulile de protecție împotriva Covid se tot schimbă, o să vă spun și despre ele, așa cum erau în ianuarie 2022. Pe scurt, ciprioții (grecii) sunt foarte atenți, turcii not so much.
Ca să intri în Cipru, ai nevoie de un certificat de vaccinare + un test PCR făcut cu 2 zile înainte + un test PCR pe care ți-l fac ei pe aeroport. Testul făcut pe aeroport a fost valabil 7 zile. Înainte să revenim în partea grecească, dinspre nord, în a doua săptămână, am mai făcut un test rapid. Și încă unul la final, desigur 🙂 V-am spus că am stat 18 zile.
Fiind atât de stricți ciprioții și impunând atât de multe teste, nici nu știu precis ce condiții au turcii – ei erau oricum mai relaxați, deși cer și ei certificat de vaccinare și test. Dar nu teste peste teste!
Mai mult, la turci nu prea ne controlau când intram în restaurante. La greci, dacă intram în mall ne cereau certificatul de vaccinare. Dacă aveam și boosterul eram ok, dacă nu, ne cereau și un test recent. Iar dacă voiam să intrăm într-un restaurant din mall, ne verificau din nou hârtiile.
Unde am stat noi în Cipru
V-am mai spus, noi am stat în Nord, la turci, pe lângă Girne, în Alsancak, în această casă luată de pe airbnb.
Casa are un dormitor și un living, poate acomoda maxim 5 persoane (noi ne-am înghesuit 5 adulți și un copil – se poate, dar nu e ideal.) Livingul are o canapea extensibilă, dormitorul are două paturi și un pătuț de bebe. Livingul are un șemineu (noi l-am folosit în fiecare seară) și dă spre o terasă pe care e un grătar (și pe el l-am folosit!). Curtea este spectaculoasă, are o multitudine de plante, copaci – te simți, pur și simplu, în paradis. Are portocali (buni, nu ornamentali, erau plini de fructe, de altfel, cădeau portocalele pe jos și se stricau cum se strică corcodușele la ai mei), grapefruit, lămâi, lime, mandarini, smochini, măslini, palmieri, pini, cactuși uriași, buganvillia. Și covor de trifoi în toată curtea.
În plus, ne vizitau zilnic păsari (pițigoi mari, codroși de munte, măcăleandri, scatii, porumbei gulerați etc.) și niște pisici din vecini care de câte ori prindeau ușa deschisă intrau peste noi și se opreau în fața frigiderului mieunând isteric.
Ah, și mai aveam și un pește auriu într-un bazin din curte!Iar vara, oaspeții casei au acces la o piscină din apropiere.
Și încă ceva: la 200 m era un parc, un fel de mini-rezervație naturală, în care erau două alei de 1,7 km – câte una pentru fiecare sens de mers/alergat. Din parc se vede marea.
Pentru 17 nopți, două familii, prețul a fost 1230 eur (prețul diferă, normal, în funcție de perioada anului, de numărul de zile și de numărul de persoane) – asta înseamnă 36 eur camera pe noapte de familie.
În partea turcească sunt însă multe hoteluri de 5 stele cu servicii all inclusive, deci puteți alege și așa ceva.
Cam asta a fost experiența noastră în Cipru. Dacă ai ajuns până la finalul acestui articol lung, ești un erou! 🙂 Sau chiar te interesează să mergi pe insulă, ceea ce e, din punctul meu de vedere, o idee foarte bună! Dacă ai întrebări și crezi că te pot lămuri, scrie-le în comentarii și răspund cu drag.