M-a provocat Anca Bold Gheorghe de la blogintandem.ro să spun câteva lucruri despre mine pe care nu le-am mai spus niciodată.
Accept provocarea, deși mi se pare foarte greu să găsesc lucruri pe care să nu le mai fi spus – eu vorbesc tot timpul cu oricine despre mine. Spuneam orice și când lucram la radio – de la ce iubit îmi mai făceam sau părăseam, până la câți litri de vin făcea tati toamna din via lui. Aici, pe blog, am scris despre momentele mele de fericire, despre prima întâlnire cu Lucian, despre îngrijorările mele legate de relația cu Maria.
Așa că uitați aici câteva lucuri pe care nu le-am mai spus (public) până acum:
- Cea mai fericită zi din viața mea a fost când am fost mireasă. Cea mai grea perioadă din viața mea, însoțită de o depresie puternică, cu pastile și terapie și mers cu mașina plângând pe autostradă cu 190 km/oră a fost perioada divorțului.
- Am plâns când am aflat că o să am fată, pentru că mă temeam că nu o să știu ce sfaturi despre băieți să îi dau. Noroc că Maria nu prea are nevoie de sfaturi. E echilibrată și înțeleaptă în relația cu iubitul ei. (Șșșșș! Are un iubit, primul ei iubit, acum la 15 ani!)
- Dacă cineva îmi zice că sunt frumoasă, are șanse mari să mă vadă izbucnind în plâns. Mi se pare că face mișto de mine și mă doare până la lacrimi.
- Am botezat opt copii.
- Îmi plac delfinii și căprioarele. Și toate cele enumerate în articolul ăsta.
- Mi-e frică de urși, războaie și penibil.
- Mă enervează că moartea e definitivă. Mi-ar plăcea să poți să îi mai vezi pe cei plecați, măcar o dată la 5 ani. Și chiar la 10 ani tot ar fi bine. Să pot să stau o dată la zece ani, o zi cu tataia. Cât de tare ar fi?
- Cu timpul, am devenit îngăduitoare cu greșelile altora de gramatică. Când eram în școala generală și la liceu eram obsedată de gramatică. Îmi aduc aminte că tati m-a întrebat o dată după ce am avut o primă întâlnire cu un băiat dacă ”știe să pună bine virgula”. Atât de important era pentru mine! Acum nu mă mai grăbesc să mă supăr de cratime lipsă și virgule în plus. Mi se pare important ca un om să fie bun, nu bun la gramatică.
Cam astea ar fi. Sper că nu am făcut ca țăranul care și-a dus vaca la târg nu ca să o vândă, ci să o facă de râs! 🙂
La final, aș da leapșa mai departe către Andreea Burlacu, Alice Năstase și Miruna Ioani. Și, ca să nu vă supărați pe mine, vă dau de ales: asta sau îmi spuneți cu argumente care sunt cele mai bune trei spectacole de teatru din oraș în opinia voastră 🙂