Eu nu știu să mai fi văzut vreodată vreun spectacol care să îmi placă și să îmi displacă atât de mult în același timp, cum am pățit cu Livada de vișini de la Teatrul Național, în regia lui David Doiashvili.
Mi-a plăcut pentru:
- scenografie, lumini, proiecții. În primul rând!
- coregrafie, mișcare scenică, acțiune multi-plan. Dincolo de faptul că e frumos, cred că e și greu! E un adevărat maraton pentru actori. Ha! Acum îmi dau seama: un alergător cât-de-cât (adică nu eu) termină un maraton în 3,5 ore, adică exact durata acestui spectacol.
- muzică. Am dat Shazam de câteva ori! 🙂
- actori. Preferații mei, în ordine alfabetică, sunt Raluca Aprodu, Mihai Constantin, Ioan Andrei Ionescu, Gavril Pătru.
Apropo de actori, l-am întrebat recent pe actorul meu preferat care sunt actorii lui preferați.
Mi-a displăcut pentru:
- excentricitate gratuită. De pildă, transformarea guvernantei într-un fel de măscărici travestit.
- nuditate gratuită. Am fost patru prieteni la spectacol și nimeni nu a văzut sensul nudității.
- mi-a lipsit lirismul rus. Mă dusesem cu inima pe tavă, eram gata că să mi-o las ruptă în bucăți, frământată, plânsă. N-a fost să fie!
Aveți aici o listă actualizată în 2018 cu spectacolele noastre preferate de teatru din București.
Nu am avut nicio problemă cu faptul că regizorul a adăugat la textul lui Cehov flirturile mamei cu iubiții fiicelor ei sau replicile în franceză ori sângerarea nazală a lui Lopahin, spre finalul spectacolului 🙂
Pe scurt, e o piesă clasică montată modern. Întrebarea mea este cum faci să comunici un Cehov modern? Cum ții publicul lângă tine? Adică cei care iubesc teatrul clasic și vin pentru Livada lui Cehov vor fi debusolați de Charlotta cu barbă și crinolină și de țipetele pretendenților la inima Duniașei. Iar cei care preferă un teatru modern s-ar putea să nu fie atinși de drama de secol XIX a unei familii ruse scăpătate.
Suntem în 2018 și Livada de vișini de la Teatrul Național este, cu toate astea, sau poate tocmai pentru toate astea, un regal de teatru. Decorul coboară din pod și proiecțiile mai întâi te amuțesc, apoi te emoționează. Aproape că simți vântul care adie florile reflectate pe pereții casei. Lacrimile de pe obrajii Monicăi Davidescu curg cu mai multă tristețe sub lupa proiecției.
Știți spectacolul Pianul cu poeme? Dacă nu, citiți aici și apoi mergeți să îl vedeți!
Livada de vișini este un spectacol care se joacă pe scena Teatrului Național și la propriu, și la figurat. La propriu, pentru că spectatorii stau și ei pe scenă, în gradene, de jur-împrejurul actorilor, toți sub crengi înflorite alb, de vișini.
Mergeți să îl vedeți fără prejudecăți, open-minded! Veți găsi în el fragmente care vă vor rămâne la inimă. Eu aleg să le țin minte doar pe astea.