Încă o zi perfectă

18901585_10154487278960933_1634208778_o

Ne e destul de clar că suntem norocoși. Sau binecuvântați – cum vrei să o iei. Adică ne dăm des seama că avem o viață frumoasă, că ne place ce muncim, că avem un copil bun, că ai noștri sunt bine, că ne facem timp și de bucurii – a se citi ”călătorii”.

Și asta, mi se pare, nu e puțin lucru. Văd frecvent oameni care au tot ce le trebuie să fie mulțumiți, dar nu sunt conștienți de asta.

Săptămâna asta am avut mai multe zile bune, dar măcar una a fost perfectă.

Micul dejun în sufragerie, ca de obicei. Eu așez masa, Lucian pregătește mâncarea. Maria nu e acasă, a dormit la Ana, verișoara ei. Până să vină Lucian cu farfuriile, intru pe Facebook și găsesc o postare de la Vinyl, Rum, Tapas & Wine: piesa “Până când nu te iubeam“, cântată de Caliu & Cosmina Soare. Și pentru că știu că îi place lui Lucian de Caliu, dau tare. Până când nu te iubeam, 
Dorule, dorule, Unde mă culcam dormeam, Dar acum că te iubesc, Nu pot să mă odihnesc. În vremea asta, sună Maria și aude piesa care e, na!, cu viori, cu ritmuri populare, lăutărești.

– Ce asculți? întreabă
– De-astea de-ale lui tati… zic eu, că nu știe ea nici de Caliu, nici de VRTW.
– Îmi pare rău! vine replica ei și era evident că nu îi place deloc muzica aia.

Îi povestesc lui Lucian și râdem amândoi. Ziua începe bine.

Cina, tot în sufragerie, toți 3 acasă. De fapt, după cină. Lucian stă pe canapea, are picioarele întinse pe măsuța de lângă el și paharul de vin roșu în mână, pune de pe tabletă muzică pe televizor – semn că e bine! Iar când e foarte bine pune Mark Knopfler. Ca acum. Râd: ”Vaaaai, dar de când nu ai mai ascultat tu un Mark Knopfler?!” (adică ”Iar asculți aceleași piese?”) Pune Romeo and Juliet. Maria, lângă noi, începe să cânte versurile. Mă înmoi și îmi dau viața noastră e frumoasă. Că avem un copil de 14 ani care alege să nu îi placă de Caliu, dar care știe versurile de la Romeo and Juliet – I can’t do everything but I’d do anything for you / I can’t do anything except be in love with you.

Așa a fost ziua asta perfectă, rotundă, muzicală – a început și s-a sfârșit cu câte o piesă.

Între secvențele astea, au mai fost două momente importante, că de-aia îți spun că a fost o zi perfectă:

1. Am înscris-o pe Maria la Colegiul Spiru Haret. Este la Științe Sociale. Maria a avut trei licee preferate: Lazăr, Spiru și Basarab. A intrat la al doilea dintre ele.

2. Maria ne-a arătat Toyland. Nu ai idee cât mă bucur, cât de mândră sunt când învăț ceva de la Maria, când aflu ceva nou de la ea! Toyland este un film de scurt metraj care a câștigat în 2009 un premiu Oscar. Are 14 minute, fă-ți timp să te uiți, e emoționant. Maria a făcut săptămâna asta un curs de Scenaristică la Fundația Calea Victoriei și a fost extrem de încântată de ce a învățat. O să revin într-o altă postare cu mai multe informații despre curs.

De la Caliu la Mark Knopfler, cu escale la Spiru și Toyland – încă o zi perfectă!