Primii doi ani de viață sunt cei mai importanți pentru formarea unui om. Atunci începe să gândească, iar cum va deveni el depinde de expunerea până la vârsta de doi ani – spun experții în educația timpurie. De fapt, e vorba de 1000 de zile – cele nouă luni de sarcină plus primii doi ani.
Dacă ai avea 1000 de zile să îi transmiți copilului tău ce e mai important, să îl formezi așa cum ai vrea, ce valori i-ai transmite? Să caute fericirea? Să devină înțelept și să dea și altora din cunoștințele lui? Să înțeleagă că nu i se cuvine totul, ci trebuie să lupte pentru ce își dorește? Să învețe răbdarea, flexibilitatea, autonomia? E un exercițiu bun, chiar dacă utopic. Încearcă să răspunzi la el.
Eu am ales să construiesc un om bun. Că fericirea, autonomia, deși foarte importante și ele, parcă sunt doar sine. A fi bun e și pentru cei din jur. Noi o lăudăm pe Maria de fiecare dată când e cazul ”Bravo, ai fost un copil bun!”. Ni se pare important ca ea să conștientizeze cât de mult contează să fii un om bun. Dacă ne-am propune toți părinții să formăm copii buni, pe termen mediu sau lung, poate nu ar mai exista bullying, poate nu ar mai fi mesaje plină de ură pe internet, poate am fi mai empatici, mai înțelegători unii cu alții.
Am vorbit despre toate astea la o întâlnire cu experți în educație, consultanți într-un proiect UNICEF – Ministerul Educației – CEDP Step by Step, alături de care s-au aflat autori de carte pentru copii, specialiști în educația părinților, bloggeri și oameni din media. Oamenii ăștia încearcă să facă o strategie pentru educația timpurie. Au mai făcut și prin 2010, dar a rămas prin sertarele ministerelor, probabil între ordine de schimbare și numire de miniștri. Am numărat, din 2010 până acum am avut 11 miniștri la Educație. 7 ani, 11 miniștri. Cam 7-8 luni de ministru. Ce strategie pentru educația timpurie să faci? Cu cine? Nici nu apucă bine ministrul să afle câte Direcții are în subordine și că una dintre ele se ocupă de educația timpurie, că gata, trebuie să elibereze scaunul.
În vremea asta, legea educației stipulează că educația timpurie (0-6 ani) este formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani), dar pentru nivelul antepreșcolar nu există nici curriculum, nici profesioniști, nici finanțare. Creșele nu au un buget per elev, alocat de Ministerul Finanțelor către Ministerul Educației, sunt finanțate de consiliile județene. Iar creșele sunt oricum, EXTREM de puține, 351 în total. Și nu asta e problema cea mai mare, ci faptul că angajații din aceste creșe sunt preponderent îngrijitoare, nu educatoare. Deci rolul puținelor creșe din România, în acest moment, este mai degrabă de spălare-la-funduleț timpurie, nu de educație timpurie.
Așa că revin – dacă știi că primele 1000 de zile din viața copilului tău sunt foarte importante pentru formarea lui emoțională și cognitivă, cine ai vrea să fie jurul lui? Ce ai vrea să îi spună? Ai vrea doar să îi schimbe scutecele sau și să îi cânte, citească, vorbească, să îl învețe lucruri?
În 2050, peste trei sferturi dintre cei care vor intra pe piaţa muncii vor avea meserii care astăzi nu există. În vreme ce experții în educație își fac treaba și fac prognoze despre cum va arăta piața muncii în 2050, cum vor arăta universitățile în 2035 și ce abilități vor fi necesare în 2020, în prezent stăm așa:
- România are cea mai mare mortalitate infantilă din Europa – 7,3%
- România este pe locul 3 în Europa, după Georgia și Bulgaria, la copii născuți din mame adolescente. Asta, după ce au fost 5955 întreruperi de sarcină pe grupa de vârstă 15-19 ani. Doar în 2016.
- În 2016, 1 din 10 copii din România rurală a mers la culcare flămând. Oricum, mai bine decât în 2014, când era 1 din 8.
- În creșele din România e loc doar pentru 6,5% dintre copiii cu vârsta potrivită. Atât de puține creșe există.
Cifrele ne ajută să avem o imagine de ansamblu. Și să ne dăm seama, din nou, că în România avem experți buni și avem responsabili. Rar în aceeași funcție.