Am avut un weekend cu de toate

Vă ziceam că urmează un program încărcat și deja am bifat trei lucruri din listă.

Vineri seara am mers la Nocturnele de poezie cu Maria și Bea, prietena ei. 21463251_1779053505442203_4198088560323815875_n 21430323_1779053588775528_7947214163831622114_n 21371345_1779053622108858_8538016744064151270_n 21317857_1779053438775543_5942296449330080599_nE uluitor câți tineri iubesc poezia! Ce face ARCEN e senzațional! Și nu mă refer neapărat la serile de poezie, ci la suflul de energie bună pe care îl dă tinerilor. Adună foarte mulți voluntari în jurul lor și foarte mulți participanți la evenimentele pe care le organizează. La Nocturna asta au fost câteva sute, dar la ultima ediție Cu bastonul prin București au fost 3000. 3000 de oameni au ieșit duminică la o plimbare prin cartierul Icoanei și cartierul Armenesc. Uitați-vă aici, că eu mă tot uit și nu îmi vine să cred ce forță de comunicare și influență e aici! Senzațional!

A doua zi după ieșirea la seara de poezie, Maria și-a cumpărat un volum de poezii. Sunt tare, tare mândră de ea.

Mi s-au tocit speranțele, parcă mi-au rămas mici și din adâncul fibrelor scăpat-au din zgardă fluturii… văd zilele ciocnindu-le cu întâmplări ce le subțiază pielea și le îngroașă ridurile… între un da și un nu, între un vino și un pleacă, între visează sau închide-te-n cușca aparanțelor… (Andrei Coman, 50 de pași ai sufletului meu spre tine)

Sâmbătă dimineața nu am alergat (era pe listă, dar am chiulit, sper să reușim să terminăm în octombrie maratonul – Lucian și semimaratonul – eu), dar seara am fost la Dureri fantomă. O să se mai joace pe 30 septembrie, mergeți să îl vedeți! Ulterior am aflat că pe când mi se înnodau lacrimile în barbă, în timpul aplauzelor, George Constantinescu („Gleb”) a primit premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul din spectacol, la Festivalul Internațional de Teatru Independent de la Constanța, unde Dureri fantomă s-a jucat (în competiție) duminica trecută. E al doilea premiu al lui pentru rolul ăsta. Pe primul l-a luat în 2015, la Maratonul teatrului independent – Bucharest fringe. E un spectacol bun, regizat de un brăilean, Bogdan Budeș. Mă tot chinui să îl văd de multă vreme, dar pentru că se joacă mai mult sâmbăta, mi-a fost greu să ajung. Acum l-aș mai vedea o dată.

Duminică, ei bine, duminică am fost la nuntă! Mie și Mariei ne place atât de mult să mergem la nunți, iar lui Lucian atât de puțin, încât iese un echilibru aproape perfect 🙂 Dar acolo unde ajungem, ne simțim bine. Am ratat anul trecut nunta unor prieteni și mă simt vinovată și acum. Horia și Cami, dacă citiți asta, să știți că îmi pare rău!

Revenind la nunta de duminică, m-am simțit foarte bine și m-am comportat ca o femeie matură și sigură de ea, în condițiile în care acolo era și o fostă iubită a lui Lucian. Dar viața merge departe, ce a fost a fost, nu-i așa?21433220_1302145263247179_2046142882681422844_n 21433267_1302145296580509_4917244156112257461_n 21558778_1302145419913830_5141174533637567179_n

 

Tagged with: